La Televiziunea Română, Vadim a cerut, duminică, scoaterea în afara Legii a organizaţiei şovine şi anti-europene UDMR!

in Lecturi la lumina ceaiului

Sfidarea Constituţiei României – cheia de boltă

a revizioniştilor unguri (1)

 

 Indiferent cine este cîştigătorul în alegeri dintre partidele postdecembriste, doar cu cîteva procente faţă de contracandidate, constatînd, la încheierea numărării voturilor, că acestea nu-i asigură majoritatea în Parlament, este nevoit să-şi caute aliaţi între partidele necîştigătoare, cu speranţa formării unei coaliţii cu care să guverneze ţara. Subliniem că, după 1989, participarea românilor la alegeri pentru Parlament, Preşedinţie sau organele locale, în mai toate cazurile, prezenţa la vot a fost sub 50%. Deci, se înţelege că partidele cu cele mai multe voturi nu pot fi socotite chiar victorioase. În această situaţie, se justifică, într-un fel, goana după aliaţi a partidelor zis cîştigătoare. Din păcate sau din nefericire pentru ţara noastră, cea mai căutată formaţiune politică aliată la guvernare a fost şi este UDMR. Această formaţiune politică a răspuns, de fiecare dată, cu DA, dar, fireşte, cu anumite cerinţe, care să-i deschidă calea pentru obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc.

Deşi condiţiile puse de UDMR „colegilor“ de guvernare loveau şi lovesc în Interesul Naţional al României, sînt trecute cu vederea. Acest aliat, cu idei revanşard-revizioniste, fără pauză, prin liderii săi, cere „casele, pădurile, pămîntul înapoi“. Acest adevăr crud reiese clar din proiectul de autonomie pentru aşa-numitul Ţinut Secuiesc. S-au hotărît, însă, în această campanie electorală să facă „ciocul mic“, dar urmărind obsesiv acelaşi ţel: autonomia. După lovitura de Stat din 1989, liderii maghiari au făcut ce-au vrut în România, motivînd că apără şi luptă pentru drepturile minorităţilor. Neţinînd cont de Constituţie, au conceput un Statut al minorităţilor, cerînd să fie dezbătut în Parlament şi să devină lege. Revizioniştilor unguri le-a trecut prin cap şi elaborarea unei Legi a Învăţămîntului, prin prevederile căreia să-şi deschidă calea spre împlinirea propriilor interese. Şi-au conturat, după voia lor, graniţele aşa-numitului Ţinut Secuiesc, unde planificaseră să se desfăşoare un tur ciclist internaţional, efectuat de sportivi cunoscuţi, pentru a arăta că acesta există. Primari şi lideri udemerişti au hotărît, tot cu de la ei putere, ca în localităţi urbane transilvane, chiar şi în cele rurale, să fie schimbate nume de străzi, să fie ridicate monumente unor personalităţi ale Ungariei, chiar unora care au comis crime împotriva Poporului Român, cum este cazul celor 13 generali maghiari, cărora li s-a ridicat un monument într-un parc din Arad.

Toate aceste acţiuni împotriva României culminează cu apariţia steagului Ţinutului Secuiesc şi cu încercarea de a lansa, în dezbatere publică, un proiect de autonomie a sus-numitului ţinut. Deci, prin politica paşilor mărunţi, liderii revizioniştilor maghiari sînt convinşi că sînt aproape de a-şi atinge scopul strădaniilor lor.

Din conţinutul acestui proiect de autonomie constatăm că, de fapt, revizioniştii maghiari, trăitori în ţara noastră şi dirijaţi de Budapesta, vor să înfiinţeze un Stat în Stat, chiar în inima României, obţinînd, în plus, o seamă de beneficii din partea ţării, de care visează să se desprindă. Cu o asemenea intenţie ei încalcă normele şi legile existente în România, sfidînd Constituţia, cu un tupeu rar întîlnit. În primul articol al numitului proiect se afirmă: „Ţinutul Secuiesc se constituie ca o regiune autonomă, avînd personalitate juridică în cadrul Statului unitar şi indivizibil România“ (am reprodus întocmai, cu lipsa supărătoare a punctuaţiei necesare – n.m.). Sintagma „… Statului unitar şi indivizibil, România“, din citatul dat, mi se pare a fi o ironie la adresa României şi conducătorilor ei, pentru că autorii numitului proiect, deja, prin ceea ce fac, o văd divizată, ea nemaifiind un Stat unitar. Şi ca o paranteză, guvernanţii de azi şi predecesorii îşi merită ironia.

(va urma)

Radu Pădurariu

COMENTARII DE LA CITITORI