LĂMURIŢI-VĂ SINGURI!

in Tabletă de scriitor

Aseară am primit o scrisoare – fluture cu ochi de vînt de pe cerul înzorzonat cu felinare, păsări blonde şi triluri de salcîmi, trompă de elefant în văzduhul cu miri de floarea cucului şi mirese cu plete de aur, şi m-am bucurat aşa cum numai eu ştiu, ca şi cum mi-aş fi văzut un prieten cu care am iubit aceeaşi femeie de mătrăgună, seara, la cină. Şi m-am culcat în cîmp, bînd licoare de stele din scîntei de mirodenii adunate de pe cărări de cîini cu scaieţi în blănuri de mahmureală, arătînd Lunii de ce sînt poeţii în stare, cînd se iubesc. De asta nu am criticat pe nimeni – pentru că am vrut să fiu loial gîndului meu-armăsar, pe patru cărări cu iarbă dulce de dus nu ştiu unde. Pentru că am crezut în broscuţa de pe buza mormîntului maicii cu brîul peste şolduri, în catrinţa cu beteală, de sfînta rugăciune de pepene roşu cu seminţe cît porumbeii de pe acoperişuri, în gureşul lor, de liberă trecere a oamenilor cu girofarurile aprinse spre calea mîntuirii. Da! Acum citesc veselia pe care o văd în ochii căţeilor puşi pe hîrjoană, în ciuda celor de la ASPA, bestii care, cu dinţii întunecaţi de vîjîitul diavolului, vor să-i omoare printr-o înţepătură cu ser letal, fără să dea socoteală, că ei sînt legea, ei sînt stăpînii, ei sînt totul… Şi bieţii patrupezi se joacă, iar eu îmi citesc scrisoarea fără expeditor, pentru că aşa-mi este dat mie: să beau apă din coajă de nucă şi lacrimi de păianjeni de pe perdele îngăbenite. Pentru că felul unora este altfel de cum sînt eu plămădit, şi aceştia trăiesc în afara jertfei lui Eminescu, cu burţile umflate pe terase, şi spun că ei sînt occidentali. Ce minciuni execrabile! Ba, mai apar şi la televizor, să dea lecţii de moralitate. Fără comentarii, lămuriţi-vă singuri! Eu mi-am citit scrisoarea cu punct şi virgulă.

ION MACHIDON,

preşedintele Cenaclului „Amug sentimental”

COMENTARII DE LA CITITORI