LAŞITATE, NUMELE TĂU E TRAIAN BĂSESCU!

in Lecturi la lumina ceaiului

Lupul de mare s-a dovedit a fi un şoarece pişecios…

 

Ascultă, Băsescule: scuip pe brevetul tău de marinar! Aşa ar trebui să încep acest articol, ca să înţelegi, şi tu, pe limba ta, cît de ordinar poţi să fii. Dar n-am s-o fac, fiindcă eu sînt un rezultat al unei şcoli care nu produce tîmpiţi. Tîmpiţi ca tine, vreau să zic. Pînă acum, ai făcut paradă de curajul tău, de lup de mare care a înfruntat talazurile mărilor şi oceanelor lumii. Lumea ştie poza: ţinută dîrză, muşchi încordaţi, ochi de vultur, piele bronzată şi tăbăcită de încercările vieţii. De sute de ori, te-ai bătut cu timona-n piept că ai şcoala aspră a navigatorului, că ştii să duci corabia la ţărm. Vorba lui Zaharia Stancu: „Mîndră corabia, meşter cîrmaciul!“. Azi corabia nu mai e, fiindcă ai măritat-o. Iar cîrmaciul e o căzătură plouată, ghemuită într-un ungher. Aud că ai primit-o, după zeci de minute de anticameră (pe stradă, în faţa porţii), la Vila Lac 3, pe Mioriţa Videanu. Cu lacrimi în ochi, aceasta ţi-a cerut ajutorul. Ştiind ce-ţi poate pielea şi la ce „stimuli“ răspunzi, femeia a spus că dă oricît, numai să-l scoţi din puşcărie pe soţul ei. Ai rămas surd şi mut. Faţă de o femeie aflată la mare necaz, alături de care ai petrecut de multe ori. Fiindcă tot într-o petrecere ai ţinut-o, 25 de ani. A plecat musafira nepoftită cu coada între picioare. Nu-i vorbă, cînd ai o avere de sute de milioane de euro (unii zic că de miliarde de euro!), te poţi aştepta la orice. Eu însumi am scris, de nenumărate ori, despre afacerile lui Adriean Videanu.

Nu-mi trebuie multe dovezi, una dintre cele mai grăitoare se află la doi paşi de locuinţa mea: Casa Radio, din Cotroceni, de unde Ceauşescu a privit ultima paradă de 23 August, imobil care era „la cheie“, mai avea nevoie doar de finisaj – ei, bine, primarul general al Capitalei s-a înhăitat cu nişte borfaşi turci, care au pus buldozerul şi macaraua cu bilă pe acel impunător edificiu şi l-au tăiat în două (?!).

De ani de zile, acea clădire seamănă cu mormîntul unui faraon nebun, unde îşi află loc de refugiu şobolanii şi aurolacii. Întrebarea care se ridică e asta: şi-ar fi permis primarul Videanu să facă aşa ceva fără acordul fostului primar, Băsescu? Nici vorbă. Tu ai ştiut, Chiorule, dar acum taci ca mortu-n păpuşoi. Ai ştiut (şi ai şi beneficiat) de afacerile pe care le învîrtea omul tău de încredere, pe care l-ai uns ministrul Economiei. Tu l-ai creat, de altfel, pe Adriean Videanu. Dar acum nu mai vrei să ştii de el. Acum joci rolul bunicuţei, din „Scufiţa Roşie“. Ai mare grijă să nu te mănînce lupul.

Dar, cea mai dezgustătoare probă de laşitate o dai faţă de Elena Udrea. N-ai avut raporturi intime cu Adriean Videanu (asta ar fi lipsit!), dar cu Elena Udrea ai avut. Şi încă ce relaţii! Amor turbat, nu vă mai separau nici echipajele de descarcerare de la SMURD! În repetate rînduri, i-ai promis că o vei lua de nevastă. La beţie, desigur, cînd omul trăncăneşte vrute şi nevrute. Pe urmă, ai uitat. Din uitare în uitare, ai scos-o pe femeia vieţii tale din memorie. Acum, nici nu-i mai răspunzi la telefon. Ce-i drept, în urmă cu vreo 10 zile, ai vizitat-o acasă şi, de la orele 23 pînă la orele 6 dimineaţa, aţi pus la cale planul de atac. Cu ea la înaintare. Dar, care era rolul tău? Nici măcar în apărare nu te-am văzut. După ce i-ai dat brînci în arenă, ai fugit mîncînd pămîntul. Sincer să fiu, n-am ştiut că poţi să prinzi o asemenea viteză! Carl Lewis şi Usain Bolt sînt copii de ţîţă faţă de tine. Ţi-e frică, marinare. Îţi tremură nădragii – mai rău ca mîna cu care duci paharul la gură. Te-ai baricadat în vila, cît un transatlantic, cu piscină şi trăieşti în iluzia că tu vei scăpa. Îţi dau în scris că nu vei scăpa. Dacă există vreun gropar pentru tine, acela e o femeie, cu breton platinat şi cristale Swarowski. Ea te va da în gît. Dar ştii cum? Rău de tot. Definitiv. Mortal. Ea ştie despre tine ceea ce nu mai ştii nici tu.

Aştern aceste rînduri cu multă amărăciune. N-am nici un motiv să o apăr pe Elena Udrea. Am întîlnit-o o singură dată în viaţa mea, la o recepţie, la Palatul Cotroceni. Atunci era pe cai mari. Cai care, între timp, s-au făcut mîrţoage: Traian Băsescu, Dorin Cocoş ş.a. Nu-mi place, însă, năpustirea haitei asupra unei femei lipsite de apărare. Cu ce drept o pune la zid pe Elena Udrea scheletul ambulant C.T. Popescu? Acest isteric cu ochi holbaţi, ca două mingi de ping-pong, îl sfîşie acum şi pe cel care l-a plătit ani de zile, regeşte, Adrian Sîrbu. Ce nemernic! La fel de nemernic e mult prea îngîmfatul Florică Coldea, care, din maior, trage cu dinţii să-i ia locul lui… Maior! N-o să i-l ia. Dar la puşcărie va ajunge şi el, de asta poate fi sigur. Nutresc speranţa că societatea românească va afla cum s-a implicat SRI-ul în fraudarea alegerilor şi ce „bani negri“ s-au rulat. Nu de alta, dar cele mai multe procente au fost furate de la mine şi de la PRM. Atunci cînd denunţam fraudele revoltătoare, unii mă făceau nebun şi mă acuzau că sufăr de mania persecuţiei. Iată că jaful electoral începe să iasă la iveală. Dar cine o să ne mai dea nouă înapoi procentele furate? Am fost scoşi, prin furturi grosolane, şi din Parlamentul României, şi din Parlamentul Europei. Iar banditul principal, F. Coldea, încă taie şi spînzură. Pînă cînd va fi, el însuşi, tăiat şi spînzurat.

Închei aici. Nu înainte de a-i spune ceva lui Traian Băsescu, ca de la bărbat la maimuţă: Hai sictir!

CORNELIU VADIM TUDOR

5 februarie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI