LECTURI LA LUMINA CEAIULUI…

in Alte știri

 

 

O altă nuvelă americană (2)

 

Propoziţiile scurte, cu verbe la perfect simplu, conferă acţiunii vigoare şi precizie, după cum veţi vedea. Dar şi gustul americanilor pentru violenţe de tot felul este de reţinut. De aceea, plănuirea unui genocid pare ceva normal: ,,Francis Kidney întoarse comutatorul. Avu loc o explozie, care zgudui jumătatea de jos a ţinutului. Asta a făcut ca oamenii să sară din paturile lor. Am auzit explozia la mine acasă, şi-mi aduc aminte că bunica spunea că Judecata de Apoi şi venirea Mîntuitorului nu erau departe. Explozia smulsese din rădăcină un pin din curtea casei lui Kidney şi-l aruncă pe şosea. Imaginea le-a făcut mare plăcere. Rîseră şi se bătură pe umeri. Intrară în casă şi îşi mai turnară ceva de băut. Apoi, Patrick şi Pinky îşi reluară locurile la ferestre. Doar Francis, care deja îşi făcuse treaba, îşi pierdu interesul şi adormi într-un fotoliu. După o jumătate de oră, Patrick, care păzea uşa din dos, auzi un foşnet; ştia că este vîntul, care făcea să foşnească frunzele desişurilor de castani pitici. Dar nu dorea altceva decît un pretext, ca să întoarcă şi el comutatorul.

– Cred că-i aud venind!, strigă el la Pinky, care stătea la uşa de la intrare, cu mîna pe comutatorul său. Fii gata! Am să-i dau drumul!

Pinky avea şi el nevoie de ceva emoţii.

– Întoarce comutatorul!, zbieră el.

Patrick întoarse comutatorul. Explozia îl zgîlţîi pe Pinky, care nici el nu întîrzie prea mult. Exploziile avură loc aproape în acelaşi timp. Scîndurile patului sub care se ascunsese Bowley căzură peste el şi îl umplură de vînătăi. Un tablou mare şi înrămat al mamei fraţilor Kidney căzu din cui şi îl lovi pe Francis în cap. Picioarele maşinii de gătit se desfăcură, şi maşina căzu sfărîmîndu-se. Întregul pridvor din spate fu smuls de lîngă uşă. Explozia mai aruncase în aer coteţul găinilor şi un butoiaş în care dormeau 2 dulăi. Toţi puii fură omorîţi, ca şi toate orătăniile, cu excepţia unui cocoş bătrîn, care n-a mai cîntat niciodată. A doua zi dimineaţa, pe acoperişul casei se găseau 6 găini moarte, iar alte găini şi raţe zăceau risipite în toată curtea. Graniţa cu Carolina de Sud trecea prin spatele casei, iar servitorul Bowley putea să jure că dulăii s-au trezit prin aer în Carolina de Sud şi au fost atît de uluiţi şi de furioşi, încît n-au mai trecut dincoace, în Carolina de Nord. Grajdul catîrului cel bătrîn s-a prăbuşit peste el şi l-a speriat în aşa hal, că a ţîşnit în curte cu el în spinare, ca o şa, şi a galopat două mile pînă să se simtă în deplină siguranţă şi să tragă nişte ocheade primprejur. Scăunelul cu balansoar, aflat în pridvorul din spate, pus în mişcare de explozia dinamitei, se mai balansa încă a doua zi dimineaţa…“.

Punem punct aici prea lungului citat şi comentăm, la liber, finalul nuvelei umoristului Joseph Michell, care, fără să exagerăm, poate sta cu cinste alături de alţi confraţi, precum Jerome K. Jerome, Mark Twain, Jaroslav Haşek, Branislav Nuşici şi Băieşu. Revenind la scrierea noastră, mai putem spune că, din păcate, acest incident zgomotos a avut efecte neaşteptate asupra împricinaţilor din cele două tabere. Rămaşi fără dinamita lor, fraţii Kidney au fost cuprinşi de spaimă: ,,Dacă «cearceafurile» vin acum, s-a zis cu noi!“. De aceea, au luat-o la fugă şi s-au ascuns în marea mlaştină Cherokee, unde au stat pînă la prînz. În ceea ce-i priveşte pe descrieraţii de la K-K-K, cărora puţin le-a lipsit să fie aruncaţi în aer, ei nu şi-au mai făcut niciodată apariţia la casa băieţilor Kidney. Norocul lor a fost că, în seara plănuită pentru atac, Mr. Giddy venise beat mort şi adormise în sala de şedinţe. La fel făcuse şi Mr. Ransom, care se îmbătase acasă şi nu mai auzise cele 3 explozii. La ziuă, cei doi cavaleri K-K-K, auzind de nenorocire, se urcară într-o maşină şi dădură o fugă pînă la casa celor 3 fraţi, unde se înspăimîntară de ceea ce văzură.

– Ce bine că n-am fost prin apropiere cînd s-au săpat aceste gropi, a zis, mahmur, Führerul.

În orele următoare, toţi membrii grupării teroriste au găsit cîte un pretext să vină, şi ei, la locul grozăviei, şi le-au clănţănit dinţii văzînd uriaşele pîlnii făcute de dinamită în pămînt.

Tîrziu, spre seară, Giddy s-a arătat pe Strada Mare. Era iarăşi beat, dar nu mai cînta. Oprea oamenii pe drum şi le spunea:

– Prietene, mi-am dat demisia!

De atunci, Ku-Klux-Klanul n-a mai organizat nici o întrunire în Stonewall. Cam după o săptămînă, cineva a rîcîit vopseaua neagră de pe geamurile sălii de şedinţe. Imediat a şi apărut un anunţ cu ,,De închiriat“. Cîteva dintre soţiile membrilor K-K-K au sfîşiat robele şi le-au transformat în feţe de pernă şi în şorţuri de bucătărie. Cît despre bravii fraţi Kidney, aflaţi că, deşi Black Ankle a devenit un ţinut ,,uscat“, din pricina prohibiţiei, ei au continuat să fabrice şi să comercializeze whisky din porumb. Numai că şi-au părăsit casa cu cele 3 intrări şi şi-au mutat distileria în mlaştini. Doar cele 3 cratere de bombe, în care sălăşluiau ţînţarii, mai aminteau de evenimentul care îi speriase atît de rău pe locuitorii din Carolina de Nord.

Sfîrşit

PAUL SUDITU

COMENTARII DE LA CITITORI