Legăturile Clanului Kennedy cu Mafia (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

În capitala britanică, Joseph Kennedy a obţinut reprezentanţia exclusivă a două faimoase mărci de whisky şi a ginului Gordon’s, prin intermediul societăţii Somerset Importers Ltd. În 1946 va renunţa la ea pentru aproape 8 milioane de dolari, cam 60 de milioane de dolari în ziua de astăzi. Jeanne Humphreys, văduva lui Murray Humphreys, a mărturisit, prin anii ’90, scriitorului Seymur Hersh că a cunoscut relaţia lui Kennedy cu Mafia, cînd, după o călătorie în California, soţul ei i-a spus: „Sam (Giancana) joacă golf cu Joe Kennedy. Au afaceri de rezolvat. Frank (Sinatra) a fost intermediarul pentru această întîlnire. Dacă cei din familia Kennedy obţin sprijinul lui Sam, tatăl (Joe Kennedy) a promis că, dacă fiul lui va fi ales preşedinte al Statelor Unite, va lăsa în pace familiile“.

Văduva lui Humphreys şi-a amintit că soţul ei îi povestise că mai multe sedii ale Sindicatului Camionagiilor, condus de Jimmy Hoffa, au primit fonduri misterioase, provenite de nu se ştie unde, pentru amăgirea sindicatelor să voteze în favoarea lui John Kennedy. De asemenea, l-a auzit pe Jimmy Hoffa, susţinător ferm al lui Nixon, plîngîndu-i-se soţului ei că banii primiţi de Sindicatul Camionagiilor erau folosiţi pentru votarea „acelor fii de căţea de Kennedy“. Soţul ei i-a spus şi următoarele: „Hoffa este un bărbat dificil şi familia (din Chicago) se cam satură de protestele lui publice. Sam (Giancana) mi-a trasat sarcina să îl vînd pe Hoffa lui Robert Kennedy. Dacă Hoffa continuă să vorbească, poate avea probleme“. În anii care au urmat, odată ce John Kennedy a ocupat Casa Albă, Bobby Kennedy a descoperit că fratele său avea relaţii cu o femeie numită Judith Campbell Exner, care avea relaţii şi cu Sam Giancana. Exner, pe care Bobby o ura, a devenit mesager special între Casa Albă şi Naşul Mafiei din Chicago. Însăşi Exner i-a mărturisit lui Hersh că i-a predat documente şi 2 serviete pline cu bani lui Giancana din ordinul lui John Kennedy. Arhivele secrete ale preşedintelui Kennedy conţineau probe concludente ale relaţiei strînse dintre Casa Albă, Departamentul de Justiţie şi Casa Nostra, care nu trebuiau să ajungă pe mîna lui Lyndon B. Johnson.

În timp ce Air Force One se apropia de turnul de control aerian al capitalei, Robert Kennedy îi ordona lui Robert Bouck, un agent din Serviciul Secret, să retragă echipamentele de supraveghere, precum şi tot materialul înregistrat din Biroul Oval, Sala Cabinetului şi camerele private ale preşedintelui de la etajul II al Casei Albe. De asemenea, în seara aceluiaşi 22 noiembrie, Robert Kennedy l-a sunat pe Julius Draznin, care lucra pentru Sindicatul Camionagiilor şi care ţinea legătura cu Departamentul de Justiţie, să îi ceară să cerceteze dacă Giancana şi „soldaţii“ lui s-au aflat în spatele asasinatului fratelui său. După ce a pus telefonul în furcă, Robert Kennedy s-a îndreptat, împreună cu secretarul Apărării, Robert McNamara, către Baza Andrews, în Maryland, pentru a primi sicriul cu rămăşiţele preşedintelui asasinat. În timp ce avionul ateriza, Robert Kennedy continua să dea instrucţiuni pentru retragerea, împachetarea şi mutarea în birourile secrete ale Grupului Special de Contrainsurgenţă, un soi de gardă pretoriană a lui JFK, a documentelor Consiliului de Securitate Naţională. Birourile Grupului erau situate la al III-lea etaj al Executive Office Building, anexă a Casei Albe. Bobby i-a spus şefului unităţii: „Vreau să protejaţi documentele fratelui meu. Dacă trebuie să ucideţi pentru asta, faceţi-o. Dar nu-l lăsaţi nici măcar pe Johnson însuşi să atingă acele dosare“. Secretele clanului Kennedy se aflau bine adăpostite, cînd preşedintele Johnson a ajuns în Biroul Oval marţi, 26 noiembrie.

(va urma)

Eric Frattini

COMENTARII DE LA CITITORI