Legea morală şi mita lui Ponta

in Lecturi la lumina ceaiului

Legea morală şi mita lui Ponta

,,Am mers acolo, în urmă cu 10 ani. Aflasem de Părintele Iustin Pârvu de la un unchi de-al meu, fost deţinut politic. Părintele şi-a amintit de el: se cunoscuseră la Baia Sprie, unde fuseseră aduşi puşcăriaşi de la Gherla, Aiud şi Galaţi. Ne aflăm acum în curtea Bisericii Sf. Vineri – Berceni, lăcaş avînd hramul Sfintei Parascheva. Eu vin aici pentru preoţi şi pentru slujbele pe care le oficiază. Pentru credinţa pe care o am în Dumnezeu. În alte părţi, însă, nu este aşa. Sînt preoţi, şi preoţi. Te duci să te spovedeşti, dar pleci cu un sentiment de incertitudine: nu eşti convins că omul în sutană te-a înţeles. Uneori, el este mai păcătos ca tine. Minte. Preacurveşte. Fură. Te lasă cu mortul pe masă, ori nu-ţi botează copilul, dacă nu-i plăteşti cît cere. Îşi dă seama că n-ai, dar se tîrguieşte cu tine ca la piaţă. Unde sînt harul şi milostenia pe care ar trebui să le reverse asupra celorlalţi? La vremea despre care vorbesc, Iustin Pârvu era stareţul Mînăstirii Petru Vodă, din Neamţ, şi de atunci eu n-am mai văzut nicăieri un preot să lăcrimeze în timpul slujbei. În multe cazuri, preotul îţi întinde icoana şi mîna să le săruţi, însă el are două chimire: unul pentru mărunţiş, celălalt pentru «hîrtiile mari». În condiţiile astea, cum să fiu convins că el este tămăduitorul care îmi strecoară în suflet, spre a-l păstra viu, simţul adevăratului spirit creştin? Nu generalizez, dar întreb: pot fi comparaţi asemenea preoţi cu Arsenie Boca, sau cu Iustin Pârvu, cel care, în numele ortodoxismului, s-a dus pe front, ca misionar, pînă la Odesa, şi care, apoi, a fost condamnat la 16 ani de închisoare? Desigur că nu. Însă, chiar şi în Tîrgul Bucureştilor sînt căutate de enoriaşi acele biserici în care slujesc preoţi ce amintesc de marii duhovnici de altădată. Nu mi-aţi spus, totuşi, cine sînteţi. În afară de faptul că păreţi a fi moldovean…”. ,,Par, nu par, chiar sînt. În Bucureşti am ajuns acum 40 de ani, cînd am terminat Dreptul. Profesez ca avocat. Chiar voi semna tabelul acesta pentru Vadim, însă vă rog să reţineţi un lucru: cei doi preoţi, Gheorghe Cata – tatăl, şi Gabriel Cata – fiul, au ridicat sfîntul lăcaş pe banii lor, iar slujbele pe care le fac sînt de-a dreptul dumnezeieşti. Ei reprezintă, cu adevărat, excepţia care întăreşte regula. La domniile-lor n-a ajuns nici un sfanţ din milioanele cu care Victor Ponta mituieşte Biserica. Rămîne să vedem: ce geambaş în sutană dijmuieşte cele 9 miliarde de euro, cît reprezintă averea Bisericii? Şi, la urma urmei, mituirea înaltelor feţe bisericeşti de către primul-ministru este tot un fel de curvăsăreală, chiar dacă ea e de natură politică”.

Vorba ovreiului: Asta-i România mea!

Discuţia din curtea bisericii, purtată cu juristul Marian Iureş şi cu soţia lui, Lavinia, care balansa căruciorul în care adormise nepoţica lor de 2 ani, s-a transformat într-o masă rotundă ad-hoc. Faptul că unii dintre slujitorii Domnului se abat de la cele sfinte – practică pedofilia, homosexualitatea, ori sînt atraşi de ţîţele unei enoriaşe, iar banul păcătoşilor, strîns pentru întreţinerea bisericii, devine sursa din care îşi construiesc vile cu piscine, dotate cu camere de luat vederi (judeţul Giurgiu) – ridică o întrebare: cîte dintre faptele lumeşti le sînt permise preoţilor, dat fiind că şi ei sînt oameni? La urma urmei, nu sînt, şi ei, tot nişte muritori de rînd? Intervine în discuţie şi instalatorul Sandu Ispas, care spune că (în Galateni 3,25) însuşi Apostolul Pavel respinge Legea. Rămîn, pentru o clipă, în cumpănă. Mă scoate din încurcătură o fostă profesoară de la Liceul ,,Gheorghe Lazăr”, azi, în vîrstă de 94 de ani, care îl contrazice: ,,În Scriptură, prin gura lui Pavel vorbeşte Duhul Sfînt. Lega morală ne ajută să descoperim păcatul. Ştiindu-ţi-l, simţi nevoia de Christos şi alergi spre El, pentru a primi iertarea şi liniştea sufletească. Preoţii, aşa cum au fost cei din vechime, dar cum mai sînt destui şi astăzi, te îndreaptă spre Dumnezeu, iar Acesta îţi pune în faţă imaginea crudă a păcatului. Tot El îţi oferă şi şansa izbăvirii – pentru asta a dat Legea morală, pe Muntele Sinai. Legile civile şi ceremoniale o întregesc. Gîndiţi-vă că, după timpul îndelungat petrecut în Egipt, evreii nu mai cunoşteau căile Domnului”. Sandu Ispas, precum un înger care, mai întîi, a fost… diavol, recidivează: ,,Doamnă, David a scris că Legea Domnului este desăvîrşită, fiind izvor de înţelepciune pentru neştiutor; mai mult, Cel de Sus l-a povăţuit pe Iosua ca Legea să nu se îndepărteze de gura lui şi să cugete la ea tot timpul. Un sfat care, practic, nu mai este valabil şi pentru «poporul ales» de astăzi, care, iarăşi, a uitat căile Domnului. Evreii ucid şi întreţin focare de război în toate colţurile lumii. Coruperea Bisericii Ortodoxe se află în planul lor. Globalizarea include şi acest obiectiv. De aici porneşte decăderea Neamului Românesc. Adăugaţi distrugerea învăţămîntului, a industriei şi a Armatei. Paţachinele din televiziuni îşi scot în faţă suratele: pe una, pentru că îşi vinde apartamentul cu 140.000 de euro, pe motiv că nu mai are spaţiu pentru colecţia de pantofi; pe o alta, aşa-zisă cîntăreaţă, fiindcă e o non-conformistă, ea mărturisind, pe ecran, că în familia ei «toată lumea face sex oral!». Mă întreb: cît şi-o fi luat mă-sa de la gură, ca s-o nască pe asta? Cert este că, de cînd a lansat această afirmaţie, ,,artista” cu pricina e distribuită în diverse jurii, unde tulbură ordinea valorilor la toate acele concursuri”. Lavinia Iureş, soţia avocatului, clătină din cap: ,,Oameni buni, intrarea în U.E. va duce, în mod cert, la pierderea credinţei. Dacă nu vom găsi puterea de a rezista, sîntem terminaţi! Cu voia acestor javre de guvernanţi, ne-a îngenunchiat, din nou, străinătatea. A venit vremea să ne trezim şi să pricepem că pocăinţa, prin rugăciune, ne poate salva sufletul. Nu trebuie să ne fie frică decît de Dumnezeu. În rest…”. Punctele de suspensie lasă loc de interpretare. De fapt, nici nu trebuie să-ţi mai baţi capul pentru a contura o secvenţă a României din zilele noastre; e suficient să priveşti în jur: cu atîta lume de faţă, un zdrahon de ţigan dijmuieşte pachetele cerşetorilor, în timp ce nevastă-sa, îmbrăcată altfel decît restul şatrei, te abordează direct cu un ,,Dă-mi şi mie, dar spune-mi ce-ai în pungă”. Asta încă nu-i nimic. Zilnic, intrarea în curtea bisericii este sufocată de o liotă de ţigani. Secţia 15 de Poliţie se află la doi paşi, dar… nici o reacţie. Vorba ,,cuiva”: ,,Ce, bre, nea Ilie, rromii ăştia nu este, şi ei, tot români?”. Este, domnule, cum să nu ? Tot aşa se lăuda, în urmă cu vreo 2 ani, cînd transmitea, pentru ,,Antene”, de Ziua Naţională a României, ovreiul Niels Şmecher. Îl întreba, atunci, rîzînd, una, pe nume Sabina Iosub: ,,Tu nu te simţi român?”. Iar el, tot rîzînd, a răspuns, în batjocură: ,,Cum să nu, sînt un mare român; pentru asta şi transmit de 1 Decembrie!”. Avea dreptate: un evreu hoţ, pe post de ,,mare român”, comenta Istoria României! La ieşirea din curtea bisericii, avocatul Iureş conchide amar: ,,ASTA-I ROMÂNIA!”. Oameni buni, chiar asta-i România: un ţigan şi un evreu care fac Legea, plus un dobitoc de român, care (inutil!) trage clopotele.

(va urma)

ILIE COSTACHE

COMENTARII DE LA CITITORI