Libido-gate – Arta şantajului sexual (3)

in Așa vă place istoria

Arta şantajului sexual (2)
Ipoteza lui Hougan este următoarea: fetele din Columbia Plaza serveau o clientelă politică foarte interesantă, compusă, în principal, din democraţi care-şi comandau dame de companie de la un telefon aflat în interiorul cartierului general al Comitetului Naţional Democrat. Descoperind profitabila schemă de „livrări la domiciliu“, acoliţii lui Nixon ar fi decis să-i urmărească pe democraţii doritori de sex, însă, în demersul lor temerar, ei s-ar cam fi „călcat pe picioare“ cu agenţii CIA însărcinaţi, cu ascultarea liniilor telefonice. Conform acestei teorii, spionii infiltraţi de CIA la Casa Albă s-ar fi văzut, astfel, obligaţi să-i saboteze pe „instalatorii“ mult prea zeloşi ai lui Nixon, pentru a proteja afacerile extrem de ilegale ale CIA.
Complotul se serveşte „rece“
Cei 2 autori ai cărţii intitulate „Cele mai mari 80 de conspiraţii din toate timpurile“ îl citează pe Peter Dale Scott, un specialist în astfel de teorii, conform căreia, şantajul sexual ar putea să aibă un loc mult mai important în politică, decît ar putea părea la prima vedere. De altfel, numeroşi investigatori ai viciilor de la Washington au ajuns la concluzia că prostituate controlate de Mafie, agenţi secreţi şi chiar businessmeni care se ocupau cu activităţi de lobby desfăşurau, de multă vreme, acţiuni secrete vizînd compromiterea sexuală a membrilor Congresului şi ai Administraţiei. Acelaşi Peter Dale Scott caracteriza fenomenul ca fiind „o operaţiune permanentă, foarte bine organizată şi protejată“. Scott, fost diplomat canadian şi profesor de limba engleză la Universitatea Berkeley din California, a mers pînă la a sugera că sindicatul sexului de la Washington, şantajat de agenţii Serviciilor Secrete şi de mafioţi, ar fi provocat cele mai importante scandaluri din Congres, cel puţin de la începutul războiului rece şi pînă astăzi. Să fi fost, oare, o acţiune ilegală de spionaj sexual cea care a provocat, fără intenţie, căderea lui Richard Nixon?! Dale pune pariu că aşa a fost. Mai mult, el avansează şi scenariul unei istorii şi mai îndelungate a „industriei spionajului sexual“. Motivul? Matroana prostituatelor de la Watergate, Heidi Rikan, nu era o prostituată oarecare, ci prietena mafiotului Joseph „Possum“ Nesline, ale cărui presupuse legături cu scandalurile homosexualilor din Congresul SUA vor provoca, un deceniu mai tîrziu, suspiciunile detectivilor de la Washington. Diferiţi prieteni şi foşti soţi ai lui Rikan şi ai colegei acesteia de camera, Mo Biner (de altfel, soţia unui personaj cheie de la Watergate, John Dean), au avut legătură cu Quorum, „un club al persoanelor necăsătorite“, din anii ’60, condus de Bobby Baker, un fost colaborator al lui Lyndon Johnson (vicepreşedinte în perioada lui John Fitzgerald Kennedy, şi apoi preşedinte al SUA). Scott pleacă de la premisa că toate drumurile duc la Quorum, clubul lui Baker, acesta funcţionînd, multă vreme ca un fel de capcană sexuală întinsă, în anii ’70, politicienilor, de către mafioţi şi de către Serviciile de Spionaj.
Sfîrşit
CECILIA STROE

COMENTARII DE LA CITITORI