Limba de lemn şi avertismentul lui Mihail Gorbaciov cu privire la pericolul unui război nuclear

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Tam-tamul cu bugetul Armatei şi decizia de majorare a acestuia, de la 1,6% în prezent, la 2% peste 2 ani (2017), miroase, de la o poştă, a poveste de adormit copiii. Jocul de imagine, cu intonarea Imnului naţional la Cotroceni şi aşa-zisa unanimitate a partidelor, soldată cu semnarea acordului între acestea şi preşedinte, s-a dorit a fi dovada faptului că nu se continuă politica băsistă. Ar fi bine, dar, oare, acesta este adevărul? Eu cred că nu! În realitate, în spatele acestor iniţiative se află presiunile exercitate de SUA, prin NATO, dar şi direct. Ce altceva ne poate spune vizita unui consilier – dar nu al preşedintelui SUA -, decît că a venit în control, ca într-o colonie? Sosit la noi după o vizită scurtă în Germania, acesta a avut întîlniri (de informare şi muştruluire), într-o singură zi, cu preşedintele României, cu primul-ministru, şefi din Parlament, cu ministrul de Externe – cu toţi aceştia separat şi, apoi, cu cei ce ne exploatează: patronii. Prin asta, eu nu înţeleg decît că avem de-a face cu politica SUA, de a dezbina şi a stăpîni.

Despre acordul semnat cu partidele din Parlament, preşedintele ne spune că acesta deschide calea cooperării tehnologice între firmele de profil din România şi cele ale aliaţilor noştri, în vederea dezvoltării industriei naţionale de apărare. Ni s-a prezentat, drept argument, perspectiva creării de noi locuri de muncă, în cadrul unităţilor de producţie specială din ţară. Trebuie, însă, să avem o viziune pentru acest lucru – subliniază preşedintele, care cere Ministerului Apărării să întocmească un program multianual de înzestrare, bazat pe nevoile reale ale Armatei, ce trebuie să ţină cont de provocările de securitate şi de obligaţiile noastre faţă de NATO şi SUA. În contextul actualei situaţii din Balcani, incluzînd zona Mării Negre, Aurel Cazacu, om de afaceri în domeniul industriei de apărare, a salutat decizia de creştere a bugetului Armatei, afirmînd că securitatea unei ţări este foarte importantă. Domnul Cazacu declara: „Dacă ai securitate în ţară, atunci poţi să ai şi dezvoltare economică şi socială. După ce vor fi reglementate cheltuielile de apărare, cu siguranţă că vor urma cele privind educaţia sau sănătatea“. Toate bune şi la locul lor, dar eu cred că, dacă acordul semnat la Cotroceni cu toate forţele responsabile de care depinde bunul mers al României începea cu Educaţia, Sănătatea şi abia apoi cu Apărarea, ar fi fost mult mai corect şi, mai ales, moral. Preşedintele şi acest industriaş ne bagă în sperieţi – că, vezi Doamne, ne ameninţă cineva -, or, prin aceasta eu văd continuarea politicii de lemn băsiste şi a metodelor specifice ei.

Ca simplu cetăţean, mă întreb: ce rost a avut instalarea bazei de rachete de la Deveselu? Nu este ea impusă de SUA? Nu această bază şi cei peste 500 de militari, de la Aeroportul M. Kogălniceanu şi de pe unde or mai fi ei, au determinat Rusia să-şi reorienteze rachetele (noi ţinte) – zic eu – şi spre noi?

De ce SUA au dorit neapărat să aibă baze în Polonia şi România? E o situaţie care trebuie să ne dea de gîndit, dacă avem în vedere recentul avertisment lansat de Mihail Gorbaciov, potrivit căruia ne paşte pericolul unui război nuclear. Întreb: de ce acum şi nu altă dată? Nu cumva America este motivul?

ANTON VOICU

COMENTARII DE LA CITITORI