Limba română

in Poeme

Cînd pleci de acasă, că acasă-s doar spini,

şi îţi iei lumea-n cap, printre străini,

şi laşi toate-n urmă, şi vatră, şi stînă,

tu porţi în desagă doar limba română.

Ajungi să speli vase şi să strîngi din dinţi

cînd alţii te-njură de ţară şi părinţi,

şi i-ai sfărîma c-o singură mînă,

dar tu taci din gură în limba română.

Cînd cuprins de dor te-ai întoarce acasă,

dar de la serviciu domnii nu te lasă,

dorurile toate în suflet ţi s-adună,

şi-ţi doinesc acolo în limba română.

S-ajungi să ai bani, să ai de toate cele,

dar să nu te bucuri cum ai vrea de ele,

căci soarta e perfidă şi te tot amînă,

atunci te consolezi cu limba română.

Românule pribeag prin aste ţări străine,

ce-ajungi să te întrebi: acasă-i unde-i bine?

Răspunsul ţi-l dau eu: acasă eşti doar pînă

vei şti să locuieşti în limba română.

Viorel Boldiș

Păreri și opinii