Lirică de toamnă tîrzie

in Lecturi la lumina ceaiului

Plopii în ploaie

 

Ploaie…

Ploaie…

Ploaie…

Ploaie multă,

Ploaie deasă

Ca beteala de mireasă…

 

Plopii mei, scuipaţi de ploaie

Se frămîntă

Şi se-ndoaie –

Parcă-ar vrea să-mi intre-n casă!…

Plopii ce-au crescut cu mine

Îmi fac semne disperate…

 

– ,,Hai!… Deschide-odată, frate,

Şi primeşte-ne-n odaie,

Că-n odaia ta-i mai bine

Ca-n grădina noastră-afară!”…

 

Doamne…

Cu ce Ţi-am greşit,

De-ai fost rău cu mine-aseară

Şi m-ai pedepsit?…

De ce-ai vrut ce nu se poate –

Să mă cred cu plopii frate,

Frate fericit?…

 

Doamne… Doamne!…

Ce să fac?…

M-am certat cu plopii-aseară

Şi nu ştiu cum să-i împac!…

Cum să-i fac să mă-nţeleagă

Că frăţia ce ne leagă

Nu-i decît o vorbă-n vînt…

Şi că plopul cînd se-ndoaie,

Cît stă ţeapăn în pămînt –

Chiar cînd e scuipat de ploaie –

E mai viu şi mai puternic

Decît omul din odaie,

Ce se stinge pe picioare

Ca un muc de lumînare

Într-un sfeşnic?…

 

Ploaie…

Ploaie…

Ploaie…

ION MINULESCU

COMENTARII DE LA CITITORI