Lirica unui mare poet legionar, mort în exil

in Alte știri

Românească

 

Neam român, neam al nevoii,

Urc cu tine zări de veac,

Tot cu carul şi cu boii,

Sub luceafăr geto-dac…

 

Şi cum urc aspra decinde

Îmi cînt doinele de dor,

Către raiul din colinde,

Frunză verde de-alior…

 

Şi la şold încins cu spadă,

Port în piept pămînt mănos,

Cer albastru de baladă

Şi cuvîntul lui Christos…

 

Şi mormintele-n desagă

Ţi le port drept talisman,

Neam cu inima întreagă,

Baci de stele şi ţăran.

 

Şi clădesc, trudind, sub soare

Cruce mîndră de cetate,

Pentru-o viaţă viitoare,

Dunăre de dor cînd bate…

 

Neam român, neam al nevoii.

Crucea ta o duc în spate,

Drum al vîntului şi-al ploii.

Dor pribeag, singurătate…

 

Şi cum urc cu tine-n pripă,

Tu te scrii în pieptul meu,

Zbor cu moartea-ntr-o aripă,

Scump altar lui Dumnezeu.

VASILE POSTEUCĂ

(1912-1972)

COMENTARII DE LA CITITORI