Lucreţia Bucur Poeta versului citit la gura sobei

in Alte știri/Tabletă de scriitor

 

Volumul de versuri „Iarăşi plîng ninsorile”, al doamnei Lucreţia Bucur, din Bistriţa, apărut în 2014, pare a avea un titlu inspirat, ce ţine de tradiţia versului citit mai mult la gura sobei decît în instituţiile de cultură, cu oameni ce ştiu ce este poezia. Lăudabilă este dorinţa sa de a scrie poezie, numai că, în încercările sale, simplitatea versului şi felul alambicat al acestora au dezavantajat-o, poezia avînd, şi ea, normele sale, reguli de care trebuie să se ţină seama. După ce i-am citit cartea, aveam să constat că nu are cunoştinţă de unele lucruri elementare şi nu deţine tehnica de construire a versului fără fisuri. Însă, una dintre cele mai importante reguli este lectura temeinică. Fără aceasta, niciodată nu ajungi să scrii poezii de calitate. Ea va rămîne în faza de poetă banală, persistînd într-un amatorism deşucheat. Iată o mostră poetică, specifică versurilor liceenelor îndrăgostite, deşi autoarea se află la vîrsta senectuţii: „Eşti atît de departe/ Prieten drag,/ Deşi nu ne cunoaştem,/ Glasul tău e balsamul/ Sufletului meu./ Dacă te-aş întîlni vreodată/ În această viaţă trecătoare,/ Trandafiri, crini ţi-aş aşterne-n cale/ Dacă vîntul ţi-ar şopti/ Dorul sufletului meu/ Te-ai arăta odată-n vis/ Să-ţi simt a ta îmbrăţişare” (,,Eşti atît de departe”). Lucreţia Bucur visează candid la iubirile lor consumate sau închipuite, dovedind acest lucru prin poezia sa. Versurile sale au drumul lor către cititorii cu astfel de sentimente poetice, de care lumea noastră literară nu duce lipsă.

ION MACHIDON

Preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

P.S. 1: Nu ştim de ce dl. Georgel Nucă, de la TVH, în emisiunea sa de muzică populară, a declarat-o pe Doina Ghiţescu actriţă de talie internaţională. Ce bizarerie! Ce-o fi făcut Doina Ghiţescu pentru lumea teatrului şi noi nu ştim, de i s-a adus această nemeritată laudă, încă şi la un post de televiziune? În această emisiune, Georgel Nucă gafează prea des, fără să respecte valoarea cuvintelor, aruncînd în stînga şi-n dreapta cu vorbele sale de duh, tămîindu-şi invitaţii la grămadă, fără vreun temei real în ceea ce priveşte biografia lor artistică. Referitor la Doina Ghiţescu, indiscutabil este o figură emblematică în viaţa culturală a Capitalei, şi nu numai, dar de aici şi pînă la aprecierile înălţătoare care i-au fost aduse de Georgel Nucă este cale lungă…

P.S. 2: O cenaclistă veritabilă, pe numele său Ioana Stuparu, ne oferă o nouă surpriză editorială: „Autori şi atitudini” – taina devenirii, 2014, cronici din activitatea cenaclului „Literatorul”. Scrieri cu parfum de dări de seamă de altădată, de la şedinţele de partid, unde se făceau angajamente şi se promiteau multe, spre mulţumirea tuturor, în realitate nefăcîndu-se nimic, ca şi în cazul cronicilor sale. Deşi nu îmi place să-i dau sfaturi, îi recomand, totuşi, doamnei Ioana Stuparu, să fie mai prudentă în a consemna orice, pînă la ultima respiraţie scriitoricească. Poate că o va ajuta să-şi dezvolte talentul de jurnalist, sau de critic literar, cum se pretinde, dar care, la dumneaei, lipseşte cu desăvîrşire deocamdată.

COMENTARII DE LA CITITORI