Lumea contemporană e condusă de satanişti (10)

in Alte știri

Politica internaţională a Naţiunilor Unite, îndreptată împotriva

tuturor bisericilor creştine (3)

 

Războiul psihologic antireligios (2)

Acest gen de ,,Război Psihopolitic Antireligios” a făcut parte, de-a lungul anilor, din Agenda comunistă, înainte de a fi exportat în SUA, prin mijlocirea Naţiunilor Unite. Cu sprijinul mijloacelor oficiale de informare în massă, treptat, publicului mediu i s-a indus convingerea că vechea lume, a violenţei asociate cu credinţele religioase, trebuie să ia sfîrşit, pentru a fi înlocuită cu o nouă credinţă internaţională, în cadrul unei Noi Ordini Mondiale. De altfel, o asemenea doză zilnică de ,,Război psihologic”, aplicată neîntrerupt, prin intermediul presei scrise şi al reţelelor oficiale de televiziune şi de radio, a avut efectul scontat de instituţiile guvernamentale: menţinerea populaţiei într-o stare de temere constantă, de disponibilitate permanentă de a colabora cu autorităţile şi de o anume înclinaţie spre psihoza denunţului colectiv. Vechea stratagemă ,,Divide et impera” sfîrşise prin a diviza populaţia în categorii individualiste.

Programul de Control şi Dezinformare

Pentru a înţelege mai bine în ce anume constă acest ,,Program de Control şi Dezinformare”, instituit de clasa politică a epocii, cu ajutorul specialiştilor guvernamentali în ,,spălarea creierului”, vom enunţa principiile care stau la baza acestui program şi care, după cum veţi constata, continuă să funcţioneze şi astăzi. Iată cele mai importante linii directoare ale programului: 1) crearea unei probleme acolo unde ea nu există, cu ajutorul mass-media oficiale, sau favorabile guvernului, şi cu banii obţinuţi de la băncile asociate cu Noua Oredine Mondială; 2) atribuirea unei dimensiuni religioase, indiferent din ce sursă, problemei respective; 3) amplificarea aceleiaşi probleme pînă într-acolo încît să-i facă pe oameni să creadă că universul lor cotidian se află în pericol; 4) convingerea populaţiei, cu sprijinul psihiatrilor, al sociologilor şi al politologilor cunoscuţi, că religia înseamnă ,,fanatism”; 5) popularizarea intensă a unor aşa-zise incidente religioase, astfel încît să se demonstreze că vieţile oamenilor sînt puse în pericol şi că, din acest motiv, e necesară intervenţia autorităţilor guvernamentale; 6) deplasarea, la locul incidentelor, a unor efective masive de intervenţie – poliţişti, militari – pentru a da iluzia că gruparea religioasă vizată este, într-adevăr, foarte periculoasă. Acestora li se vor alătura ,,noile forţe speciale de intervenţie” – cu uniformele şi echipamentele specifice – pentru a obişnui publicul cu imaginea lor, în perspectiva unor intervenţii similare ulterioare; 7) prin intermediul unor politicieni selectaţi cu mare atenţie, populaţia va fi determinată să-şi hărţuiască reprezentanţii parlamentari, spre a întocmi noi legi prin care familia şi bunurile oamenilor să fie protejate în faţa oricărei grupări religioase şi a oricărei credinţe religioase nerecunoscute de către guvern.

Toate aceste măsuri fac parte din procesul de ,,spălare a creierului” şi au fost implantate, în SUA, în anii ‘60. O situaţie similară a fost experimentată, în 1990, la Oka, de autorităţile din Quebec, în urma căreia a fost creată ,,puterea autohtonă” din Canada. Putem continua cu elemente şi exemple similare, pe zeci şi zeci de pagini, ceea ce n-ar face decît să confirme, încă o dată, existenţa unei voinţe mondiale – manifestată prin intermediul unor organisme şi societăţi fără scop lucrativ, dar care, ca din întîmplare, combat toate ,,grupările şi organizaţiile religioase”. De reţinut, din toate acestea, este orientarea, din ce în ce mai pronunţată, împotriva a tot ceea ce înseamnă religie, iar această tendinţă se va amplifica în mod semnificativ, cînd vor apărea probleme economice fără precedent, care vor afecta toate straturile societăţii, aruncîndu-i pe oameni într-o stare de profundă nesiguranţă.

Sfîrşit

Serge Monaste, 29 martie 1995

COMENTARII DE LA CITITORI