Lumea Misterelor (11)

in Alte știri

Vieţi anterioare (2)

În Secolul XX, un copil japonez, de 9 ani, pe nume Katsugoro, i-a povestit surorii lui despre viaţa sa anterioară, dintr-un alt sat. A descris satul cu mare acurateţe, deşi nu fusese niciodată acolo, şi a spus că, pînă la vîrsta de 4 ani, reuşise să-şi amintească totul, nu doar despre viaţa anterioară, ci şi despre moartea sa, despre înmormîntare şi despre stadiul dintre viaţă şi renaştere.

Majoritatea copiilor vorbesc despre existenţele anterioare, cînd au între 2 şi 5 ani. Amintirile survin fie spontan, fie ca rezultat al unei traume fizice.

În 1907, o englezoaică pe nume Dorothy Eady a căzut pe scări şi a fost, iniţial, declarată moartă. Şi-a revenit, dar a început să aibă vise ciudate, despre un templu şi o grădină. S-a plîns părinţilor săi, spunîndu-le că nu se simte ,,acasă”. Mai apoi, a început să creadă că a trăit în Egipt, cu 3.000 de ani înainte, ca amantă a unui faraon, şi că îşi pusese capăt zilelor după ce a rămas însărcinată. Îl tot vizitase pe faraon în timpul unor călătorii ale spiritului în lumea de dincolo şi, în cele din urmă, s-a dus chiar să locuiască în Egipt, lîngă templul despre care, în copilărie, avusese prima viziune. Dorothy Eady a murit în 1981, convinsă, pînă la capăt, că avea să îşi regăsească iubitul de demult pe tărîmul celălalt.

Inspiraţie şi creativitate

Visele pot fi o sursă fertilă de creativitate, atît pentru artele expresive, cît şi pentru aplicaţiile practice. William Blake şi Salvador Dali considerau visele surse importante de inspiraţie. Inventatorul Elias Howe a ,,visat”, literalmente, proiectul maşinii de cusut. De asemenea, ideea care a stat la baza povestirii ,,Dr. Jekyll şi Mr. Hyde” i-a venit autorului Robert Louis Stevenson în vis, iar Paul McCartney a descris cum melodia unuia dintre cele mai populare cîntece compuse vreodată, ,,Yesterday”, i-a apărut tot pe calea viselor. Ideile care ne inspiră ne sînt deosebit de accesibile în stările intermediare, dintre veghe şi somn. Ceea ce este cunoscut sub numele de stadiu ,,hipnagogic” apare pe măsură ce coborîm în noi. Apar imagini care se perindă foarte repede, dar şi sunete şi voci. Stadiul ,,hipnopompic” vine la finalul ciclului de somn. Imaginile din aceste stadii nu sînt aceleaşi cu imaginile din vis, dar pot fi la fel de instructive în termenii auto-înţelegerii, ele putînd oferi chiar şi răspunsuri la întrebări şi probleme din viaţa noastră cotidiană.

Memorie genetică?

În 1957, două surori se întorceau acasă, de la biserică, mergînd pe jos, dar, dintr-o dată, o maşină a urcat pe trotuar şi le-a omorît. Cînd, după moartea lor, mama copilelor a rămas însărcinată, din nou, soţul acesteia era convins că fetele aveau să-i fie înapoiate, reîncarnate. Conform aşteptărilor, în 1958, au venit pe lume două surori gemene. La puţină vreme după aceea, fetiţele au început să demonstreze cunoştinţe pe care nu aveau cum să le fi dobîndit singure. Familia se mutase din cartier la cîteva luni după naşterea lor. Cu toate acestea, reîntorcîndu-se acolo după 3 ani, gemenele păreau să ştie absolut totul despre acea zonă. Puteau să indice, exact, casa în care locuiseră şi ştiau unde se află şcoala şi terenul de joacă, înainte chiar să le vadă.

Aceste amintiri au dispărut treptat, dar s-a petrecut un ultim fapt, deosebit de ciudat. Deşi gemenele nu aveau voie, de obicei, să se joace cu jucăriile surorilor dispărute, ele au reuşit, în cele din urmă, să pună mîna pe două păpuşi anume. Spre uluirea părinţilor, fetiţele au dat păpuşilor exact aceleaşi nume la care se gîndiseră, odinioară, surorile lor.

Experienţe de dincolo de viaţă

Se spune că, exact înaintea morţii, conştiinţa ne părăseşte corpul. Poveşti despre cazuri de ,,experienţe de dincolo de viaţă” par să scoată în evidenţă acest lucru. Iată cum descrie un copil de 8 ani ce i s-a întîmplat cînd a fost la un pas să se înece: ,,Nu-mi amintesc decît că mi-am prins părul în canalul de scurgere, după care mi-am pierdut cunoştinţa. După doar cîteva clipe, am plutit afară din trup. M-am văzut sub apă, dar nu mi-a fost frică. Dintr-o dată, am început să urc într-un tunel şi, înainte să-mi dau seama ce se întîmplă, m-am pomenit în Rai. Ştiam că e Raiul, pentru că totul strălucea şi toţi erau veseli. Un om amabil m-a întrebat dacă vreau să rămîn acolo. M-am gîndit un pic… Dar am răspuns: «Vreau să fiu cu familia mea». Şi m-am întors”.

(va urma)

JOHN şi ANNE SPENCER

COMENTARII DE LA CITITORI