Lumea Misterelor (12)

in Lecturi la lumina ceaiului

Moartea unui general

Un ofiţer care îşi efectua serviciul militar în Armata indiană a trăit, la un moment dat, o experienţă intensă, sugerînd că aceasta era legată de faptul că avusese o existenţă anterioară. Întîmplarea respectivă l-a condus pe maiorul McDonough la convingerea că fusese exact în locul în care îşi stabilise tabăra armata lui Alexandru cel Mare, cu 2.000 de ani în urmă: ,,Am ajuns pe o culme care cobora, abrupt, spre o prăpastie, la capătul căreia se întindea o vale înţesată de copaci… Brusc, m-am pomenit jos, în vale, în mijlocul unui mare număr de soldaţi greci antici… În centrul văii erau ridicate 3 altare. Dar ceea ce mi-a atras atenţia, în mod deosebit, a fost un grup de oameni aflat în capătul văii, privind în sus, la ceva anume… M-am dus şi eu acolo şi am descoperit că era vorba despre o inscripţie recentă, dăltuită în piatră, consemnînd moartea unuia dintre generalii lui Alexandru cel Mare. Deşi nu am învăţat niciodată limba greacă, am putut să citesc, cu uşurinţă, conţinutul inscripţiei şi să-i înţeleg sensul. Simţeam, în jurul meu, o atmosferă de tristeţe apăsătoare. Vreme de o secundă, mi-am pierdut cunoştinţa, după care m-am regăsit înapoi, pe culme, privind încă spre acea vale… M-am hotărît să o explorez, luînd drept ajutoare nişte hamali indieni… Locul era acoperit de o vegetaţie luxuriantă şi cu plante specifice junglei… M-am îndreptat spre locul unde văzusem inscripţia şi, după multă trudă, am scos la iveală ceea ce fusese, odinioară, o piatră şlefuită, pe suprafaţa căreia se păstrau urmele unor litere greceşti“.

Peste cadavrul meu

În 1944, un soldat britanic şi-a pierdut cunoştinţa după ce a fost electrocutat accidental. Cînd şi-a revenit, a aflat că fusese în moarte clinică şi că tot ce observase în acel interval de timp s-a petrecut aievea: ,,Deodată… mă uitam de sus şi mă vedeam zăcînd în iarbă… Îmi ieşea fum din degete, în timp ce carnea mea ardea… Deşi simţeam că sînt împins uşor de o forţă necunoscută, eram atît de intrigat, încît am rezistat. Peste doar cîteva momente, o ambulanţă a urcat cu rapiditate pe colină şi din ea a ieşit un medic militar… Cînd acesta s-a aplecat, am văzut că avea o chelie în vîrful capului… M-a apăsat pe piept de mai multe ori, apoi a umplut o seringă şi mi-a făcut o injecţie… Am sărit în sus şi am rîs – desigur, doar nu simţisem nimic! Apoi, m-a ascultat din nou în zona pieptului, a dat din cap şi… mi-a pus o pătură pe faţă. Am strigat la el: «Ei, aici sînt, sus – nu sînt mort!». Nu voiam să plece corpul meu fără mine, aşa că «funia» s-a scurtat şi m-am întors, brusc, în corpul meu. După care m-am scufundat, iarăşi, în întuneric“.

O licărire a Raiului

Carl Jung însuşi a avut o experienţă dincolo de viaţă, care l-a afectat profund. S-a petrecut în 1944, cînd era în spital, urmînd un tratament de recuperare, în urma atacului de cord pe care îl suferise. O infirmieră i-a spus că, în timp ce îl îngrijea, a văzut cum o aură strălucitoare de lumină îi înconjura corpul – un fenomen pe care aceasta îl mai văzuse de multe ori la pacienţii muribunzi.

Jung povesteşte că a simţit cum pluteşte în văzduh – la o înălţime de cca. 1.500 de kilometri – timp în care putea să vadă lumea de sub el, de la Marea Mediterană pînă în Munţii Himalaya. Apoi, a zărit un templu uriaş de piatră, alături de care se afla un indian stînd în poziţia ,,lotus“. Pe măsură ce se apropia de templu, Jung simţea că e pe cale să înţeleagă sensul vieţii. Dar, înainte de a încerca să pătrundă în templu, medicul care îl trata a apărut lîngă el, sub forma unui vindecător din Roma antică. Acesta i-a spus să se întoarcă pe pămînt, iar Jung l-a ascultat, însă cu mare părere de rău.

Carl Jung s-a inspirat, în mod evident, din această experienţă atunci cînd i-a scris, mai tîrziu, unei prietene care se lupta cu cancerul, următoarele rînduri: ,,Privită din afară, moartea pare cel mai dificil lucru. Dar, de îndată ce e privită din interior, guşti o asemenea perfecţiune, însoţită de o senzaţie, atît de minunată, de pace şi de împlinire, încît nu vrei să te mai întorci“.

(va urma)

JOHN şi ANNE SPENCER

COMENTARII DE LA CITITORI