Lumea Misterelor (16)

in Alte știri

Oameni în negru

Unii martori ai apariţiei OZN-urilor au tăinuit experienţele pe care le-au avut, din teama de a nu fi contactaţi de personajele cunoscute sub numele de ,,Oameni în negru“. Cei care i-au întîlnit spun că, de obicei, aceşti indivizi siniştri se deplasează în grupuri de cîte 2 sau 3, poartă costume închise la culoare şi pălării, şi conduc maşini negre vechi, dar curate.

Fondatorul Biroului Internaţional al Farfuriilor Zburătoare, Albert Bender, a afirmat că a fost vizitat de 3 oameni în negru, după ce anunţase o teorie care ar explica fenomenul OZN-urilor. Respectivii i-au spus să păstreze tăcerea, în caz contrar, el urmînd să se aştepte la ,,consecinţe înfiorătoare“.

În 1976, doctorul Herbert Hopkins a fost vizitat de un om în negru (MIB = Man in Black), care l-a chestionat cu privire la un caz de răpire pe care îl investiga. Creatura era pleşuvă, nu avea păr pe faţă, pielea sa era asemănătoare plasticului şi avea buzele date cu ruj. Pe parcursul întîlnirii, individul s-a comportat aidoma unui robot. La un moment dat, i-a cerut lui Hopkins să ţină în palmă o monedă, care s-a dematerializat încet în mîna sa. În cele din urmă, omul în negru l-a somat să distrugă casetele cazului respectiv, iar Hopkins a fost atît de tulburat de incident, încît, ulterior, s-a supus. Finalul acestei întîlniri extraordinare a fost, însă, şi mai ciudat: înainte să plece, omul în negru a început să vorbească foarte lent – ca şi cum energia sa era pe cale să se epuizeze. Unii cred că aceşti siniştri bărbaţi în negru sînt agenţi guvernamentali; alţii sînt de părere că, de fapt, e vorba tot de nişte fiinţe extraterestre.

Mecanici protectori ai maşinilor?

Din cele mai vechi timpuri, Biserica romano-catolică a afirmat că fiecare om este apărat de un înger care îl îndrumă şi îi păzeşte sufletul. Marele mistic medieval Bernard de Clairvaux i-a sfătuit pe călugări cu privire la acest subiect: ,,Oriunde aţi fi, în orice adăpost v-aţi ascunde, gîndiţi-vă la îngerul vostru păzitor… Dacă ne iubim cu adevărat Îngerul păzitor, nu putem să nu avem încredere nelimitată în sprijinul puternic al lui Dumnezeu şi credinţă de fier în voinţa Lui de a ne ajuta…”.

Marie Utterman a avut motive să-i mulţumească Atotputernicului, pentru o formă absolut neconvenţională de ajutor, într-un moment cînd avea cea mai disperată nevoie de el. Într-o dimineaţă, Marie, deosebit de îngrijorată pentru fiica ei, care urma să nască în doar cîteva săptămîni, a căutat-o la telefon, dar, fiindcă aceasta nu i-a răspuns, s-a decis să-i facă o vizită. Pe drum, i s-a stricat motorul maşinii şi a trebuit să tragă pe dreapta. Cu acelaşi sentiment de nelinişte, ea s-a rugat ca motorul să pornească din nou. Chiar atunci, s-a oprit lîngă ea un camion alb, din care au coborît, în grabă, 3 tineri. Toţi erau îmbrăcaţi complet în alb şi semănau cu personalul de pe o ambulanţă. Fără să întrebe ce anume se întîmplase, ei au spus, pur şi simplu, că vor încerca să pună motorul în funcţiune. După 5 minute, în care au lucrat asupra motorului cu o deosebită atenţie, de parcă ar fi efectuat o intervenţie chirurgicală, unul dintre tineri a încercat contactul şi acesta a funcţionat perfect. Marie le-a mulţumit pentru ajutorul dat şi le-a oferit bani, însă oamenii au refuzat, spunînd că aceasta este treaba lor. Abia atunci a observat Marie că hainele lor, de un alb imaculat, nu prezentau nici o urmă de murdărie, după ce lucraseră la motor – toate erau fără pată. Unul dintre bărbaţi a sfătuit-o pe Marie să pornească la drum, să-şi vadă fiica. Apoi, cei 3 tineri s-au urcat în camion şi au dispărut, literalmente – femeia avea să relateze, mai tîrziu, că vehiculul nu s-a mai văzut chiar înainte de a ajunge la linia orizontului.

Sosită, fără alte incidente, la destinaţie, Marie şi-a găsit fiica zăcînd într-o baltă de sînge. Tînăra avea hemoragie, iar tensiunea arterială era periculos de scăzută. În final, însă, nici mama şi nici copilul nu au suferit efecte secundare de pe urma acestui incident. Un rezultat fericit, pe care Marie Utterman a fost convinsă că îl datorează intervenţiei îngerilor ei păzitori, deghizaţi în mecanici.

Salvat de bombardament

În 1941, atacul german asupra oraşelor britanice era deosebit de intens, iar Londra se afla sub unul dintre cele mai puternice bombardamente pe timp de noapte. Capitala britanică a fost bombardată, atunci, timp de 60 de nopţi la rînd.

Donovan şi Doris Cox, care, în acea perioadă, locuiau în Londra, îşi trimiseseră deja fiul la şcoală, într-o zonă mai sigură, dar îşi dădeau seama că vieţile lor sînt mereu în pericol. Într-o seară, Donovan i-a spus soţiei că vor avea probleme, dar că nu e cazul să se teamă de nimic. Întrebat cum putea fi aşa de sigur, Donovan a răspuns: ,,Văd un înger deasupra casei noastre; el ne va apăra de rele”. Bărbatul a descris, apoi, o figură angelică uriaşă, care zbura deasupra casei lor în poziţie orizontală.

Într-adevăr, în acea noapte, soţii Cox au fost treziţi de o explozie cumplită, care le-a zguduit locuinţa din temelii. Uşile au fost trîntite de suflu, şi un val de presiune a fost cît pe ce să le spulbere ferestrele. Cu toate acestea, casa nu a suferit nici o avarie. În dimineaţa următoare, cînd a sosit gardianul, acesta le-a spus că explozia fusese provocată de o bombă cu paraşută. De obicei, astfel de bombe explodează la contactul cu solul, iar efectele sînt devastatoare. De această dată, însă, bomba se detonase în aer, gardianul însuşi fiind martorul exploziei care avusese loc chiar deasupra casei soţilor Cox. Donovan Cox nu a pus acest fapt, deosebit de ciudat, pe seama norocului; el s-a declarat convins că viziunea pe care o avusese îi apărase în acea noapte.

(va urma)

JOHN şi ANNE SPENCER

COMENTARII DE LA CITITORI