Lumea Misterelor (17)

in Fenomene paranormale

Artişti şi îngeri

Apariţiile îngerilor nu sînt, însă, asociate doar cu momentele de cumpănă. Mulţi artişti vestiţi au citat îngerii ca sursă de inspiraţie a creaţiei lor. Michelangelo – al cărui nume înseamnă ,,Îngerul Mihail” – a spus că a văzut îngeri, captivi în piatra pe care o lucra. William Blake, care a avut, toată viaţa sa, viziuni cu făpturi ale spiritului, a mers şi mai departe, afirmînd că talentul său artistic se datorează unui înger, care l-ar fi învăţat să picteze, în copilărie. Iar atunci cînd a înfăţişat îngeri în vestitele sale gravuri, Blake a spus că avusese acele viziuni datorită îngerilor înşişi.

Un exemplu mai recent al acestui fenomen a fost descris de muzicianul Carlos Santana. El a vorbit despre felul în care munca lui a fost influenţată şi inspirată de îngeri, amintind, în acest sens, o experienţă ce a avut un efect îndelungat asupra lui. El a povestit cum cîntăreţul Julio Iglesias îi ceruse permisiunea de a înregistra o variantă a unuia dintre cîntecele sale, intitulat ,,Europa”, acesta invitîndu-l, totodată, să apară, şi el, cu cîteva înregistrări pe acel album. Însă, încredinţat fiind că va fi un contrast prea mare între abordările lor muzicale, Santana a refuzat propunerea cîntăreţului spaniol. În aceeaşi seară, în timp ce juca tenis, Santana a trăit o întîmplare extraordinară, care l-a făcut să-şi schimbe hotărîrea. Cînd a lovit mingea la serviciu, aceasta a dispărut. Apoi, o voce l-a întrebat: ,,Cine ţi-a dat cîntecul acesta?” – artistul mărturisise deja că acel cîntec provenea, de fapt, de la îngeri. Întrebînd ce ar trebui să facă, vocea i-a răspuns: ,,Vreau să înregistrezi cîntecul acesta cu Julio, iar toţi banii pe care îi primeşti să-i donezi copiilor din Tijuana – tu nu ai nevoie de ei”.

Santana a înregistrat cîntecul cu Iglesias şi a declarat, apoi, că această experienţă i-a schimbat viaţa: ,,Pentru mine, a spus el, a fost o lecţie de umilinţă. Trebuie să fiu înţelept şi să urmez vocea. Ea e cea care m-a adus atît de departe”.

Fantome şi spirite

,,’Napoi! Dispari! Pămîntul să te-nghită!/ N-ai măduvă. Ţi-e sîngele-ngheţat,/ Şi n-ai privire-n ochii orbitori/ Ce m-aţintesc”. Asta rosteşte Macbeth, cînd se confruntă cu ceea ce este, poate, cea mai obişnuită dintre toate experienţele paranormale. În cazul lui Macbeth, desigur, groaza pe care o resimte cînd se confruntă cu fantoma lui Banco este pricinuită de o faptă a sa: el plănuise uciderea lui Banco, iar trecutul se întorcea ca să-l bîntuie.

Dar nu e neapărat nevoie să fie plănuite astfel de fapte crunte, pentru ca fantomele să-şi facă apariţia. Nici măcar nu trebuie căutată arhetipala casă cu fantome. De fapt, însăşi diversitatea ce caracterizează aceste întîlniri cu fantomele este uimitoare. Au fost văzute fantome în timpul zilei, dar şi noaptea, în clădiri, precum şi pe şosele; ele s-au manifestat în fel şi chip: de la siluete plutitoare, asemănătoare umbrelor, pînă la apariţii materializate în forme umane; martorii le-au perceput printr-o mare varietate a simţurilor: văz, auz, pipăit, miros; fantomele au fost descrise fie ca entităţi binevoitoare, fie ca entităţi răuvoitoare; unele intră în contact cu cei vii, altele – nu. În spiritul povestirii ,,O colindă de Crăciun”, a lui Charles Dickens, au fost văzute fantome ale trecutului şi ale viitorului. În februarie 1907, un ofiţer de Poliţie, care îşi efectua serviciul la Palatul regal de la Hampton Court, de lîngă Londra, a relatat că a fost martorul unei procesiuni extraordinare. Un grup format din cîţiva bărbaţi şi cîteva femei, toţi îmbrăcaţi în straie dintr-o epocă demult apusă, a trecut pe lîngă el, apoi a dispărut. Această întîmplare ciudată, care nu este, nicidecum, un exemplu izolat, încă mai este menţionată în registrul de incidente, de la staţia locală de Poliţie. Desigur că fantomele pot umfla conturi bancare, dar ele pot inspira şi teroare, şi au existat multe mărturii că astfel de apariţii au avut o origine mai corporală. Dar, numărul incidentelor relatate este atît de mare, încît chiar un mic procent ar fi de ajuns pentru a se constitui în dovezi.

Scepticii ar putea pune tot acest fenomen pe seama minţilor suspicioase şi a imaginaţiilor fecunde; normal, fiindcă fantomele nu îşi pot avea locul într-o lume guvernată de ştiinţă şi logică, nu? Dar, în Norvegia, un ţinut deloc primitiv, cea mai vestită întîlnire cu spiritele, din vremurile moderne – fantoma care făcea autostopul – a intrat deja în Codul Rutier. În acea ţară, există o fantomă renumită, despre care se crede că va provoca un accident cumplit oricărui şofer care o transportă cu maşina. Această problemă este luată în serios într-o asemenea măsură, încît au fost inventate semne de circulaţie de avertisment: un triunghi roşu, care conţine imaginea unei fantome!

(va urma)

JOHN şi ANNE SPENCER

COMENTARII DE LA CITITORI