Lumea românească

in Poeme

Lumea românească e-un gunoi
Bişniţari, şi curve, şi lichele.
Poate doar un salvator război
Ne-o scăpa de-aceste duhuri rele.

Zi şi noapte se maimuţăresc
Defilînd pe micile ecrane.
Ne-a ajuns blestemul ţigănesc
Ce coşmar! Ce feţe mitocane!

Fauna pestriţă rîde gros
Năduşind în băi de reflectoare.
Un moderator băşcălios
Face glume tîmpe şi vulgare.

La un semn, dansează toţi cu foc!
La alt semn, i-apucă şi maneaua!
Şi nici bine turma n-a luat loc
C-o loveşte şi mai rău damblaua.

Şleahta asta de handicapaţi
Falsă e, din cap pînă-n picioare.
Zău că-ţi vine cap în cap să-i baţi
Şi să-i bagi în ocnele de sare.

Dacă-i scuturi, sar păduchi din ei
Care joacă, orişicît, mai bine.
Iar vedetele-astea de doi lei
Zic că-s „spuma“ ţării. Ce ruşine!

Lumea românească o vedeţi
Şi la Atheneu, în pielea goală.
Zece pentru S.O.V.! Nişte ciumeţi
Şi pe scenă, dar mai mulţi în sală.

Nimeni, oare, nu s-a întrebat
Ce hram poartă cel care-i adună?
De ce-a fost închis? Cît a furat?
Prăbuşirea FNI e bună?

Ce escroc simpatic! Altul nu-i!
Are post TV, face sondaje.
Calcă pe cadavre? Bravo lui!
Ce noroc că n-o luăm noi pe coaje!

Societatea noastră de rahat
A stat capră la banditul Vântu.
Asta-i ţară? Ăsta mai e Stat?
Cum de nu v-a înghiţit pămîntu’?

Făceau asta Iorga şi Brâncuşi,
Eminescu şi Caragiale?
Am trăit mai demn sub turci şi ruşi
Decît sub ţigani şi haimanale.

Zi de zi ne merge tot mai rău
Ne conduc nişte golani siniştri.
Puşcăriaşii ies de la bulău
Şi se fac, ei între ei, miniştri.

Au ajuns stăpîni pe Parlament,
Pe Guvern şi pe Preşedinţie.
Iar la cîrma Ţării e-un dement
Veşnic beat, ce hăhăie-n prostie.

Totul s-a întors cu fundu-n sus
Hoţii ne dau lecţii de morală.
Popii Îl trădează pe Isus.
Bună Ţară – dar ce rea tocmeală!

Ce alegeri? Jaf îngrozitor!
Mascaradă nemaipomenită!
I-a lăsat să fure-n legea lor
Europa asta ipocrită.

Îmi înăbuş voma tot mai greu
N-am mai întîlnit aşa duhoare.
Cît s-a degradat poporul meu!
Nu-l mai recunosc. Se stinge. Moare.

Eu îmi voi vedea de drumul meu,
Nu capitulez. Înfrunt năpasta.
Ştiu că ne încearcă Dumnezeu,
Ne-a fost scris să trecem şi prin asta.

Nu sînt singur. Luptători mai sînt,
N-au murit curajul şi mîndria.
Pleava rea s-o risipi în vînt
Şi-am să-mpuşc drept între ochi Mafia.

CORNELIU VADIM TUDOR
31 decembrie 2008, Bran
(Poezie preluată
din volumul „Pamflete explozive“)

COMENTARII DE LA CITITORI