Lumină

in Poeme

Posomorît mi-e sufletul, și greu

dar cotropit de-o magică iubire

aprilie cu braț de curcubeu

îmbracă Pomul Vieții ca pe-un mire

Un ciclu nou începe-n Univers

cu flori și ierburi clocotind de fluturi

cu turme grele ce rodesc din mers

perpetuînd lumina de-nceputuri

Căci din lumină toate s-au născut

și în lumină totul iar învie

iar Cartea lui Enoh se face scut

peste credința mea în veșnicie

Această stare nouă mi-o asum

ca Hermes cu puterea trismegistă

am să vă las într-un poem postum

un semn adînc că moartea nu există

Că omul nu-i creat întîmplător

menit a fost pentru ceva anume

iar pentru cei ce pătimesc și mor

va fi din nou o primăvară-n lume

Nemuritor e omul ca un zeu

revers etern aceleiași monede –

posomorît mi-e sufletul și greu

dar și mai greu mi-ar fi dacă n-aș crede.

CORNELIU VADIM TUDOR

(Text preluat din volumul „Poems“)

COMENTARII DE LA CITITORI