Lupta Tribunului împotriva şovinismului maghiar

in Restituiri

De ce oare DNA şi DIICOT nu anchetează sursele de finanţare a organizaţiei teroriste UDMR? Pentru că fostul soţ al Laurei Codruţa Kövesi e agent maghiar?

 

 

Şedinţa Parlamentului, 4 octombrie 1999

DOMNUL CORNELIU VADIM TUDOR: Interpelarea este adresată domnului prim-ministru Radu Vasile.

Aşa după cum constată o ţară întreagă, Coaliţia aflată la Putere batjocoreşte în continuare spiritul public şi Istoria României. Este vorba despre amplasarea grupului statuar „Hungaria“, care nu e orice fel de statuie, ci este un omagiu adus celor 13 generali maghiari care, în anii 1848 – 1849, au trecut prin foc şi sabie 280 de sate româneşti şi au ucis 40.000 de români nevinovaţi, între care circa 100 de preoţi şi de călugări ortodocşi. Astăzi, mulţumită Guvernului româno-maghiar de la Bucureşti, Aradul e un oraş sub stare de asediu. Au fost exercitate presiuni infernale asupra Consiliului local, care astăzi, totuşi, a votat împotriva acestui sacrilegiu.

Nu mai puţin de 3.700 mp au fost confiscaţi abuziv de Guvern din patrimoniul Primăriei şi oferiţi Ministerului Culturii pentru aşa-zisul „Parc al reconcilierii româno-maghiare“. Dar, ce reconciliere poate exista oare între ucigaşi şi victime?

UDMR îşi dă seama perfect că nu poate enclaviza judeţele Harghita şi Covasna, fiindcă sînt departe de Ungaria, aşa că încearcă să creeze capete de pod cît mai aproape de graniţă, cum sînt tot felul de universităţi, fundaţii, monumente etc. Am primit informaţii că pînă la această oră au sosit la Arad peste 6.000 de cetăţeni din Ungaria, printre care se află şi cam 100 de copii, veniţi cu două autocare, pentru o melodramă tipic ungurească. Am mai fost informat că UDMR a dat ordin membrilor săi din întreaga ţară să se întîlnească la Arad pentru o demonstraţie de forţă. Totodată, am primit informaţii că în Arad sînt masate forţe de represiune extraordinar de mari, apreciate cam la 10.000 de poliţişti şi jandarmi. Indiferent cum şi cît ar minţi unii din conducerea Ministerului de Interne, împotriva cui aţi amplasat, domnilor din Coaliţia guvernamentală, un asemenea dispozitiv de război? Să apăraţi o statuie? Să-i apăraţi pe unguri de români sau pe români de unguri? Într-o ţară ţinută sub teroare de sute de bande înarmate, în faţa cărora Ministerul de Interne este mai neputincios ca o mămăligă, mi se pare absolut scandalos ca acelaşi Minister să facă paradă de vitejie împotriva cetăţenilor paşnici ai unui municipiu românesc.

Lumea moare de foame, iar actuala Putere plăteşte miliarde de lei de la buget pentru a da satisfacţie UDMR-ului. Timp de aproape 75 de ani, românii şi ungurii din Arad au convieţuit paşnic, fără acest monument insultător, care fusese demolat în 1925 de premierul Ionel I.C. Brătianu. Acum, cineva a avut interesul să deterioreze această atmosferă cu orice preţ. Şi atunci, cine este adevăratul extremist? Cine inflamează spiritele în România? Evident că totul face parte dintr-un plan sinistru de iritare a românilor, de provocare a unor reacţii fireşti, pentru ca în final să se internaţionalizeze problema, iar Transilvania să devină subiect de tîrg, de troc, de dictat. Asta şi explică prigoana declanşată împotriva românilor ortodocşi.

În ceea ce-1 priveşte, Partidul România Mare nu va cădea în această capcană. Asta cu atît mai mult cu cît autorităţile locale ale Aradului au interzis orice manifestare de protest. Numai că forţele naţionale sînt datoare să apere demnitatea ultragiată a Poporului Român. Am primit chiar astăzi, prin fax, apelul-protest formulat de filialele din Arad ale nu mai puţin de 18 partide, asociaţii, ligi şi uniuni româneşti. Anunţ pe această cale că Partidul România Mare va depune mîine o plîngere penală împotriva Guvernului Radu Vasile la Curtea Supremă de Justiţie.

Iată, domnilor din Coaliţia PNŢCD-PNL-PD, unde a dus cîrdăşia voastră cu organizaţia teroristă UDMR! Pentru furtuna care se va dezlănţui în curînd atît populaţia, cît şi Istoria vă vor desemna ca singuri vinovaţi. (Aplauze)

„Monitorul Oficial“ partea a Il-a, an X,

  1. 181 din 15 octombrie 1999
COMENTARII DE LA CITITORI