Mă ucide ea! Mă ucide ea! Înceeeet…

in Lecturi la lumina ceaiului

Ghinionul nr. 1: carevasăzică, dicstractivul Buşoi nici nu apăruse bine la orizont, de-abia apucase să promită, dragul de el, clădiri consolidate, ignifugate, başca un spital de 7 stele, c-a văzut 7 stele verzi! Degeaba i-a propus Gigi Becali să facă parte din echipa FCSB, întrucît catindatul a suferit, brusc şi dintr-odată, o „ruptură musculară“. Mai gravă decît cea a lui Marica, fiind trecut, tot brusc şi dintr-odată, pe banca de rezerve. Unde, după multe şi felurite sporovăieli-TV, îndeosebi la Antena 3, acum tace ca Mutu. Ejacularea lui Buşoi s-a petrecut exact ca-n bancurile cu miliţieni. Care miliţieni, pînă şi ei pricepuseră că băiatul e curăţel, cu unghii tăiate-urechi spălate, cu nota 10 la materiile purtare şi limbi moarte, crescut cu pian în casă, de două mătuşi dinspre mamă, rămase fete bătrîne. Dar la ce bun toate acestea, dacă se arată cam pierdut în timp, spaţiu şi sondaje. Nu-i exclus să fi atîrnat greu şi o declaraţie a lui Traian Băsescu, jumătate hazoasă-jumătate adevărată (ca dovadă că tipului i se mai întîmplă să spună şi adevăruri), fostul preşedinte hăhăind într-o emisiune cum că, de va candida din partea MP, îl va bate pe Buşoi fără să iasă din casă! Nu ne-a spus dacă se referea la casa din Mihăileanu, dar amănuntul contează puţin spre deloc în cazul de faţă. Aşadar, altul la rînd! Altul, adică incomparabil mai dicstractivul Orban. Zis şi Organ, de către mult stimata şi iubita Nuţi Udrea ot Pleşcoi. Care Nuţica, draga de ea, o fi ştiind ce spune; că’z doar i-au trecut prin mînă destule chestii importante.
Ghinionul nr. 2: Orban, dragul de el, uitînd că nu e-n stare să conducă o maşină fără să urce pietonii pe aripă, ori fără să iasă din decor, voia să conducă Bucureştii! O fi crezut, probabil, că domnu-i domn şi-n şanţ, dar iată că nu-i chiar aşa. În plus, ca să vedeţi năsărîmba naibii, abia fusese lansat pe orbita candidaturii, că l-a şi luat DNA-ul pe aripă; nu ca simplu martor, cum susţinea dumnealui la TV, ci pentru un sever control şpago-test, urmat de control judiciar!
În treacăt fie spus, aţi remarcat noua orientare? După ce a isprăvit cu primarii, DNA s-a mutat, pas cu pas, înspre candidaţi. Exact ca-n bancul cu samovarul care începuse să pufăie deranjant pentru unele timpane; chestioarele astea aburinde trebuie stîrpite din timp, pînă n-ajung locomotive! Deci, alt candidat liberat… Pardon, liberal. Adică deloc dicstractivul Munteanu.
Ghinionul nr. 3: o propunere cam scoasă din pălărie, în disperare de cauză, dar, după părerea mea, inodoră-icoloră-inorogă. Inorogă, carevasăzică mai inexistentă decît struţo-girafa lui Moromete. Drept care nu înţeleg de ce-o fi stîrnit atîtea păreri pro şi contra, atîta zgomot pentru nimic?! Lasă că acest Munteanu, pus în faţa unor contra-candidaţi de talia lui Vrînceanu, Firea sau Pandele… Cum?… Ce-aţi spus?… Alde ăştia sînt, de fapt, unul singur?! Mă rog, chiar şi aşa, Munteanu, cu toată familia lui de la pasopt, n-avea şanse nici cît FCSB s-o bată pe Astra, într-un meci decisiv pentru titlul de campioană. Dar contestatarii nou-apărutului pe covertă chiar nu pricep că, în clipa de faţă, liberalii nu prea au pe cine să scoată la înaintare? Mai degrabă ar putea guvernul tehnocrat să mărească salariile, decît să găsească PNL-ul un candidat competitiv la Primăria Capitalei! Drept care schimbă şi ei catindaţii mai des decît îşi schimbă Simona Halep antrenorii. Ştia madam Gorghiu ce ştia, cînd se dădea de ceasul morţii pentru alegeri în două tururi; pierdea ’mneaei turul 1, dar poate-o punea de-o alianţă în turul 2, şi-i ieşea nota de trecere.
Întrebarea de moment e cine poate urma, cu sorţi de izbîndă, după ce „divanul fermecat“ l-a ejaculat şi pe Stan Păţitul mineriadei-90? Păi, şi ca formă de relief, şi ca candidat, între Munteanu şi Câmpeanu n-ar mai rămîne decît… Delureanu! După cum, pe cursă niţel mai lungă, dar nu foarte lungă, liberalii chiar nu pricep că, sub co-conducerea Alinei Gorghiu, această grupare istorică a ajuns exact ca-n şlagărul lui Mihail: Mă ucide ea! Mă ucide ea! Înceeeet. Vă puteţi imagina o alăturare Brătianu-Gorghiu? E ca şi cum l-am compara pe Liţă Dumitru cu Bourceanu!
Şi nu mă refer doar la EA. Nu că-i dau dreptate foarte dicstractivului Paleologu, dar tandemul Gorghiu-Blaga (ladies first!) e şi mai dicstractiv, amintindu-mi de cuplul Nae Lăzărescu-Vasile Muraru. Staţi liniştiţi, dragilor, e de bine ceea ce spun. Respectînd alt adevăr istoric, e chiar nemeritat de bine; Nae & Vasile au adus multe zîmbete pe chipurile românilor, şi nu pensii tăiate cu aprobarea tragi-comicului Predoiu. Totuşi (plecînd de la constatarea că, acum, cînd Nae nu mai e, nici din Vasile n-a rămas cine ştie ce), ca să nu se interpreteze greşit, deci că, vezi Doamne, nici Gorghiu n-ar face prea multe parale fără Blaga, poftim, reformulez: îi compar pe cei doi excepţionali co-preşedinţi cu Al Bano şi Romina Power. Chiar mă întreb de ce Gorghiu & Blaga nu încearcă să-şi cînte excepţionalele lor stereo-anunţuri? Fredonate, bunăoară, pe şlagărul mondial Felicita, cu totul altfel ar fi fost receptate de opinia publică versurile candidaturii lui Marian Munteanu! Poate ar fi trecut nebăgat în seamă şi faptul că, de convinsă ce era întru această candidatură, dar şi pe bază de fugă de idei, madam Gorghiu l-a botezat… Câmpeanu!! Prezintă-te cu mielu’, cocoană! Vezi să nu fie cîine şi să conţină Organ(e) pentru. drob! Întrucît n-ai sare & piper, bagă mirodenii! Vorba aia, să nu rămînă săracu’ Câmpeanu cu dinaintea goală, taman de Paşte…
Între alţii, cine a sărit ca arsă, auzind de propunerea cu pricina? Na, poftim de vezi, republicana Miţa Bas… Pardon-scuzaţi, bonsoir, Mioara Roman! Pen’ce chestia asta, cam ţinînd de capra care sare masa? Pen’că, susţine ’mneaei, pe vremea studenţiei, Marian Munteanu ar fi fost un ceauşist convins, ceea ce, pe stil nou, ar fi incompatibil cu primarul Bucureştilor! I-auzi, una!! Dar că Ion Iliescu, cetăţean incomparabil mai comunist decît Munteanu, a devenit ditamai preşedintele ţării a fost compatibil?! Şi nu pentru un singur mandat, ci, ca să zic aşa, 2 spre 3 mandate. După cum, Mioriţo laie, laie-bucălaie, dacă gura nu-ţi mai tace, spune-ne prin ce compatibilitatea naibii progenitura lui socru-tău (aducător în România al comunismului stalinist, sălbatic, criminal), scos din pălărie mai ceva decît Marian Munteanu, a ajuns ditamai premierul post-revoluţionar?!
În altă ordine de idei, cunoşti cumva, cocoană, pen’ce o anume instituţie contemporană, cîtuşi de puţin ceauşistă, se numeşte Regia Protocolului de Stat?… Îţi spune măndel: pentru ca, într-o vilă aparţinînd acestei Regii necomuniste, să stai dumneata, pe stil comunist. Adică, fără să plăteşti chiria stabilită! Faptul că ţi-ai vîndut apartamentul de 4 camere, din buricul Capitalei, pe Calea Victoriei, primit de la Radio prin anii ’80, o fi vrut să reprezinte o scuză? I-auzi, alta!! Păi, pe de o parte, apartamentul respectiv ţi-l dăduseră, nu-i aşa?, nenorociţii ăia de ceauşişti. Iar apoi, nu l-ai vîndut de nevoie, de fomică, precum marele actor Vladimir Găitan, ci pentru ca, depunînd mumos bănuţii la bancă, să poţi sta la vilă. Hai, fă paşi pe covoraş, să-ţi vedem mersul!
Revenind la oile noastre: s-ar putea să credeţi că susţineam a 3-a propunere liberală. Doamne fereşte, mă lăsa nu nemuritor, dar rece, sigur! În tinereţe, am fost prieten cu Marian Munteanu, nu însă cu cel de acum. Marianmunteanul din anii ’70 era cîntăreţ, şi făcea o atmosferă de nopţi mari la „Atlantic“, bar condus de alt prieten, Eugen Stoia. Ehee, cum cînta Zorba acel Marian!… Cum spărgea el farfurii, mai rar, kalimera patriotes! Şi cum spărgeam, şi noi, farfuriile rămase întregi, dansînd apoi Sirtaki, printre sutele de cioburi, în aplauzele amuzate ale lui Colea Răutu, Cornel Patrichi, Conţi Bărbulescu! Dansam cu Gruiţă, cel mai mare handbalist al lumii, plecat apoi în Mexic, împreună cu Marian Munteanu. De care se îndrăgostise lulea consula, sau aşa ceva, Ambasadei Mexicului la Bucureşti. Acele neuitate nopţi fuseră şi se duseră, de parcă n-au existat nicicînd. Ca şi nea Colea, Gruia, Stoia sau Conţi, ca şi dansatorul-unicat Patrichi. Cum superb scrisese poetul-unicat Esenin: Oare te-am trăit, sau te-am visat doar, viaţă?…
Cine va cîştiga alegerile pentru Capitală? Aş paria pe „tripleta“ Vrînceanu-Firea-Pandele, dar mă voi mai consulta cu acest băiat de băiat, numit Şumudică. Antrenor f.f. crescut valoric, polemist f.f. dicstractiv, psiholog f.f. născut, în timpul liber f.f. parior. Aplauze şi ovaţii pentru Alibec! Acest talent fără frontiere (despre care, contrar părerii sceptice a lui Mircea Sandu, scriam laudativ încă de cînd juca pe plajă) le-a dat-o printre picioare şi adversarilor, şi selecţionerului Iordănescu. Cristi Balaj? Lecţie de arbitraj. Tudore, fă-ţi cruce, înmoaie chimicu’n gură şi ia notiţe!
Ce se va întîmpla cu Vrînceanu-Firea-Pandele pe post de primar? Ne ucide ea? Ne ucide ea? Va deveni Voluntariul Sectorul 7 al Capitalei? Vorba poetului, om muri şi-om vedea. N-am nimic cu femeia asta, despre care Băsescu hăhăia că ar aduce ghinion. Eu am ce am cu toţi! Cu toţi ALDE ăştia. Poate oi fi devenit ciufut, cum îmi zicea Vadim, dar nu-i mai agreez de nici o culoare – nici roşu, nici portocaliu, nici alb – şi nu mai cred o iotă din ce bălmăjesc politicienii noştri de 2 lei. Care, azi, ne zîmbesc din imense panouri publicitare, şi ne promit cîte-n Lună şi-n 7 stele verzi, iar mîine se jură că nu fură. Deşi băieţii i-au prins cu raţa-n gură & mormanul de dolari în poală.
Aşadar, ghinion odată, ghinion de două ori, ghinion de trei ori! Adjudecat? Da’ de unde, circoteca îşi continuă marşul triumfal, pelticul Munteanu cedîndu-i locul foarte pelticului Predoiu! Mă rog, avantaj serviciu… Vorba Corinuţei, E bine-bine, e foarte bine!, neo-liberalii îşi vor afla astfel măsura exactă. Dacă nu se dumiresc nici acum, îi priveşte; mică sau mare, e treaba lor.

SORIN SATMARI

COMENTARII DE LA CITITORI