MAFIA MEDICAMENTELOR

in Alte știri

Afacerile lui Ovidiu Buluc

Avere: 50-52 milioane de euro

Vîrstă: 64 de ani Reşedinţă: Bucureşti

Domeniu: industria farmaceutică

Pentru Ovidiu Buluc, criza e doar o etapă prin care mediul economic şi, implicit, companiile pe care le deţine trebuie să treacă. Problemele de cashflow ale partenerilor de afaceri îl neliniştesc, dar nu îl sperie. A avut parte de experienţe şi mai neplăcute. Aventura lui Buluc în fruntea Farmexim a început în 1990, cînd Guvernul Petre Roman a înfiinţat întreprinderea de stat Farmexim, care se ocupa cu importul de medicamente. „Eu am fost primul angajat al societăţii”, îşi aminteşte el. Mutarea a fost una surprinzătoare, dacă ţinem cont că antreprenorul lucrase, pînă atunci, în industria metalurgiei, însă experienţa vastă pe care o avea în relaţiile comerciale externe l-a recomandat pentru postul de director al Farmexim. Haosul domnea în întreaga ţară, iar domeniul economic nu era o excepţie. Compania de stat nou înfiinţată, Farmexim, nu avea nici măcar sediu. Salariaţii au lucrat, luni bune, pe holurile Ministerului Sănătăţii, pînă cînd firma şi-a găsit un spaţiu unde să îşi desfăşoare activitatea. Pentru a evita comisioanele suplimentare, Buluc a decis să nu mai livreze medicamentele importate către distribuitorul de la acea vreme, Unifarm, ci să se ocupe, personal, de distribuţie, prin Farmexim. Mişcarea a fost contestată la acea vreme, dar conducerea ţării, formată din Ion Iliescu şi Theodor Stolojan, i-a permis lui Buluc să desfăşoare activitatea de distribuţie fără probleme. La doar 3 ani de la înfiinţare, afaceristul a hotărît să facă un pas important: împreună cu cîţiva angajaţi, a făcut o majorare de capital, prin care Farmexim devenea societate comercială cu capital majoritar privat (70%). Un an mai tîrziu, în 1994, privatizarea a fost definitivată. Afacerile mergeau bine, iar noul acţionar majoritar era mulţumit. Perioada fastă nu avea, însă, să dureze prea mult. „În 1997-1999 era mult mai greu decît e acum. Erau deprecieri ale leului uriaşe, de 110% într-o lună, inflaţie de 150%”, îşi aminteşte el. În acea perioadă tulbure, Buluc a fost nevoit să apeleze la metode neconvenţionale pentru a salva afacerea, ameninţată de instabilitatea pieţei şi, mai ales, de lipsa banilor. „Făceam tot felul de combinaţii, mai aduceam valută din Turcia… A fost greu, dar am trecut peste acel moment printr-o dezvoltare mai lentă”, concluzionează el. După ce a depăşit ceea ce el numeşte „cel mai dificil moment”, antreprenorul a simţit că Farmexim are nevoie de o schimbare, aşa că a trecut la dezvoltarea regională, construind sedii noi la Cluj, Timişoara şi Iaşi. În acest moment, Farmexim are o reţea de 12 filiale pe teritoriul ţării. Concurenţa devenea tot mai puternică, iar Buluc nu dorea să piardă cota de piaţă, aşa că a luat o altă decizie, care urma să schimbe destinul companiei. După criza economică din anii ’90, a inaugurat prima farmacie proprie, în Bucureşti. „La momentul respectiv, nu am făcut-o pentru profit, ci pentru a avea un punct în care concurenţii noştri distribuitori să îşi lase ofertele, să avem acces la ele”, explică Buluc. Condiţiile legale erau, însă, favorabile, iar farmacia se dovedea profitabilă, astfel că el a pus bazele formării unei reţele de farmacii, condusă de un departament nou-înfiinţat, cu angajaţi specializaţi în business-ul de retail. În acest moment, reţeaua de farmacii HelpNet a ajuns la o cifră de afaceri anuală de 67 milioane de euro.

COMENTARII DE LA CITITORI