Mafia romena (1)

in Alte știri

Asta chiar că e greu: să povestesc cum am ajuns să scriu această carte. Chipurile, aşa se obişnuieşte. Şi nu e deloc simplu. Cînd eram mic, visam să scriu cărţi. De poezie. Dar şi să mă fac ziarist. Iar o bună bucată de vreme destinul m-a ajutat, totul decurgînd conform graficului închipuit. Copil-„bibelou”, premiantul clasei, talentată „mlădiţă literară” cu puzderie de diplome obţinute pe la concursurile de tinere condeie, bursier la Facultatea de Filologie, apoi tînăr jurnalist pe probleme sociale la diverse cotidiane… Pînă cînd, la o razie prin Ferentari, m-am îndepărtat de „grupul organizat“ şi am dat nas în nas cu Sanadel. Singurul meu merit e, poate, că am reuşit să nu mă las înfrînt de mirosul său, o combinaţie-genocid de rachiu grosolan şi jeg fără vîrstă. Mi-am ţinut răsuflarea şi-am ascultat povestea Regelui Şuţilor. Am dat-o la ziar, şi aşa am picat, ca musca-n lapte, în lumea asta nebună. În adevărata viaţă de oraş. Unde supravieţuirea e mai importantă decît cariera, şcoala vieţii ţine întotdeauna locul celor 7 ani de-acasă, iar anii de pîrnaie sînt contabilizaţi cu mai multă mîndrie decît masteratele din „lumea bună“. Am dat lovitura cu Sanadel şi aşa am scăpat de prenumele de Cătălin, devenind, peste noapte, doar Tache. Nume de rubrică impus în gazetărie şi cunoscut în oraş. În oraşul contribuabililor, oraşul de la lumina zilei. Dar şi al celor care se trezesc la viaţă în fiecare noapte, cînd oamenii normali îşi fac rugăciunea de dinainte de culcare. Mă refer la acel oraş nevăzut, în care traiul liniştit e cel mai mare blestem care-ţi poate cădea pe cap. Unde fata care-şi vinde „marfa“ aşa cum se pricepe ea mai bine, pe juma’ de milion, ori pe 1.000 de euro, rezolvă cu blazare orice perversiune a clientului, dar nu îi va permite în veci să o sărute pe gură, ca să nu îşi înşele iubitul. Chit că ăsta e, de multe ori, chiar „peştele“ care a nenorocit-o. Acel oraş în care un veteran hîrşîit prin toate pîrnăile patriei şi avînd în spate un cazier care pare copia Codului Penal îşi hrăneşte periodic şuriul cu sînge proaspăt, dar îşi va onora întotdeauna jurămîntul, cel adevărat, făcut cu carne de porc în gură, chiar dacă e vorba de pierderea unei averi la barbut, în faţa unui puştan oarecare.

Perversiune şi candoare, curaj şi nebunie, strălucire şi ratare, toate se regăsesc aici într-un amestec năucitor, contrastînd violent cu liniştea traiului de peste zi. Iar odată ce simţi în nări damful ăsta demenţial, fie că-1 iei drept putoarea mahalalei, sau însuşi parfumul vieţii, totul se schimbă. Chiar dacă nu l-ai văzut, sau nu ai vrut să-l vezi pînă acum, „oraşul“ îşi trăieşte propria lui viaţă, la intensitate maximă, chiar lîngă tine. Şi, dacă vrei, acum poţi trage cu ochiul la o părticică din această lume, fără să fii nevoit să bîntui noaptea pe străzi, ci doar citind cele ce urmează. Vei fi fascinat şi nu vei uita niciodată aceste poveşti.

(va urma)

TACHE

(Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

COMENTARII DE LA CITITORI