Mafia romena (10)

in Lecturi la lumina ceaiului

ÎN PUŞCĂRIE LA NEW JERSEY

Una dintre temele preferate ale scenariştilor de la Hollywood a fost întotdeauna viaţa din penitenciarele americane. Şi asta pentru că publicul din întreaga lume se dă în vînt după asemenea poveşti despre ceea ce se întîmplă dincolo de zidurile puşcăriilor. Numai că, uneori, ceea ce vezi pe ecran este departe de ceea ce se întîmplă în realitate. De acest lucru s-a convins, pe propria-i piele, un bucureştean care, după ce a ajuns în ţara tuturor posibilităţilor ascuns într-un container, a fost reţinut şi închis, timp de 10 luni, în penitenciarul de maximă securitate „Elisabeth“, din statul american New Jersey. Băiat de la oraş, totuşi cunoscuse pînă atunci, pentru scurte perioade de timp, şi viaţa de deţinut în Franţa şi Germania. Nimic nu se compară, însă, cu iadul de la „Elisabeth“. Pagodă, bucureşteanul care a trecut prin puşcăriile mai multor ţări, este pe jumătate aventurier şi pe jumătate infractor periculos. Recunoaşte că de mic a avut probleme cu legea, că a comis furturi, spargeri, tîlhării şi jafuri, multe dintre ele fiind făcute cu violenţă extremă, dar susţine că toate acestea se datorează unor impulsuri de moment. „Mă riscam degeaba, de multe ori spărgeam un magazin doar pentru cine ştie ce delicatese, pentru că eu, dacă am făcut lupte greco-romane, sînt un tip căruia îi place să mănînce mult. Sînt pofticios. Spărgeam cîte un magazin şi, dacă făcea vreunul gură, îi dădeam în cap. Şi asta o făceam doar pentru că îmi plăcea vreo haină din vitrină. Şi riscul era acelaşi ca la băieţii care lucrau în brigăzi şi dădeau doar tunuri adevărate, la pont şi cu profit de zeci de mii de euro. Că spărgeam o bijuterie şi mă umpleam de bani, sau spărgeam un butic să iau un şort pentru mine era acelaşi lucru. Tot ceea ce «produceam» prin Germania şi Franţa, risipeam imediat cu prietenii“. La un moment dat, s-a hotărît că a venit vremea unei schimbări: a plecat în America să înceapă o nouă viaţă. „Le-am dat unora 1.500 de euro şi m-au îmbarcat la Amsterdam, într-un container, împreună cu o gaşcă de sîrbi. Mîncam şi beam cu raţia, aveam un om pe vas care avea grijă să ne lase liberă aerisirea provizorie făcută într-un colţ al containerului. Dacă ăla păţea ceva, o încurcam şi noi. Am ajuns în New York. Am intrat într-un bar din port să bem şi noi ceva. Asta a fost greşeala noastră, că trebuia să o ştergem imediat din oraş şi să ne pierdem urma. Dar aşa, ne-au săltat imediat polţiştii care patrulau prin port. N-am apucat decît 10 minute de libertate în America, pînă la razia aia. Şi-a dat seama că acolo lucrurile stăteau cu totul altfel: nu era de glumă cu organele de ordine americane: „Un sîrb a scos un cuţit şi a vrut să fugă; l-au împuşcat imediat în picior, n-au stat prea mult pe gînduri, deşi, fiind mulţi, nu le-ar fi fost prea greu să îl dezarmeze. Am stat 6 zile în arest la o secţie de poliţie şi, pe urmă, am ajuns la penitenciarul «Elisabeth», din New Jersey. Nu mi-am făcut prea multe griji: eram învăţat cu puşcăriile. Mai mult, mi-am zis că o să fiu ca în concediu, pentru că văzusem şi eu prin filme ce viaţă şi ce dotări există în puşcăriile americane. Numai că asta era o puşcărie doar pentru imigranţi ilegali, nu era nici un cetăţean american acolo. Iar ce am păţit în acea puşcărie nu seamănă nici pe departe cu ce vezi prin filme. În primul rînd, stăteam 40 într-o celulă. Singurul lucru bun era că ne băgau grupaţi după rasă: negri, asiatici şi aşa mai departe. Eu am fost cu sîrbii de pe vapor, cu nişte greci, albanezi şi polonezi. Gardienii nu interveneau cînd se iscau bătăi între deţinuţi, puteai să mori chiar sub ochii lor şi nu făceau nimic; în schimb, cînd voiau linişte, le spuneau şefilor de grupuri. Dacă scoteai un singur cuvînt, te băgau la izolator, o cameră de doi metri pe unu“. A stat 10 luni în acea închisoare, după care a fost expulzat. Deşi a trecut prin atîtea experienţe dure, cel căruia i se spune Pagodă nu pare să aibă nici regrete, nici gînduri de îndreptare. Vrea, aşa cum a vrut dintotdeauna, să facă bani, şi asta fără să-i pese prea mult de consecinţele faptelor sale. Pentru că nu cunoaşte altă metodă de a-şi cîştiga existenţa: „Aici sau în orice altă parte a lumii aş merge, tot n-aş face nimic altceva în afară de hoţie“.
(va urma)
TACHE
(Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

COMENTARII DE LA CITITORI