Mafia romena (12)

in Lecturi la lumina ceaiului

Bruneţei cu ochii oblici

Cea mai mare comunitate de străini din România este, fără îndoială, cea a chinezilor. Numărul real al reprezentanţilor celui mai numeros popor din lume care s-au stabilit pe plaiurile mioritice este greu de apreciat. Totuşi, autorităţile aproximează că numai în Capitală trăiesc cîteva zeci de mii de chinezi, dintre care doar puţini au reuşit să intre în posesia mult doritei cetăţenii române. Şi poate că la fel de puţini asiatici sînt în legalitate în ceea ce priveşte vizele de rezidenţă, acestea fiind de multe ori false sau expirate.
Dar, cum visul multor chinezi ajunşi în România nu este să rămînă aici, ci să ajungă cumva în alte ţări ale Uniunii Europene, aceştia plătesc sume exorbitante pentru a-şi procura documente româneşti false. Astfel că, după ce de-a lungul anilor se obişnuiseră că membrii Mafiei romena sînt ceva mai bruneţi, poliţiştii au descoperit că unii dintre ei au ochii… oblici.
Chiar dacă la graniţele României, cel puţin în ultimul timp, măsurile de control au devenit mai aspre, numărul celor care îşi forţează norocul încercînd să iasă din ţară cu acte false rămîne destul de mare. Totul spre bucuria şi bunăstarea financiară a experţilor în falsificarea actelor. Babanu’, unul dintre aceşti artişti care se laudă cu impresionantul său palmares (la o sută de paşapoarte făcute de el, cel mult patru-cinci sînt descoperite ca false la frontieră), a găsit o nouă modalitate de a-şi extinde „afacerile”, asta chiar după momentul care a constituit o adevărată lovitură pentru falsificatorii de documente: renunţarea la vize pentru statele europene: „Merge bine şi în ziua de azi; că după atîţia ani de «meserie», cred că am ajuns printre cei mai experimentaţi falsificatori de la noi din ţară. Sînt mii de băieţi care au plecat datorită mie peste graniţă. Dacă îmi luam doar unu’ la sută din ce bani au scos ei prin străinătate acum eram ca Abramovici. Am făcut acte pentru şmecheri adevăraţi, despre care se scrie că fac parte din Mafia romena. Ăştia mai mici dădeau o mie de dolari şi îi rezolvau combinatorii de pe la ambasade. Totul este însă să nu te lăcomeşti la bani şi să începi să faci din ce în ce mai multe, ca pe bandă rulantă, pentru că atunci nu mai scoţi lucruri de calitate. Cunosc tipi care făceau pe calculator minunăţii de acte, dar au început să preia toate comenzile şi pînă la urmă au ajuns prost, în puşcării. Aşa se întîmplă atunci cînd îţi pierzi capul.
Eu, unul, n-am avut pînă acum cine ştie ce probleme, dar asta şi pentru că am lucrat numai pentru şmecheri adevăraţi, oameni de cuvînt, nu m-am încurcat cu oricine. Acum, de ceva timp, aproape toate actele pe care le fac sînt numai pentru chinezi. Nu tratez direct cu ei, am nişte băieţi care iau comanda şi care au şi alte afaceri cu chinezii. De fapt, cu şefii lor, pentru că ăştia sînt foarte disciplinaţi şi bine organizaţi. Eu, unul, îmi scot cam 2.000 de euro la fiecare paşaport şi asta este tot ce mă interesează. Cît îşi trag ceilalţi şi la cît ajunge preţul pe care îl dă chinezul – chiar că nu îmi pasă.”
Cu documentele pe care le au din îndepărtata ţară de origine, celor mai mulţi dintre chinezii puşi pe căpătuială le-ar fi imposibil să ajungă în statele europene bogate. Astfel, paşapoartele şi documentele de identitate româneşti sînt pentru ei o adevărată mină de aur. Ajunşi în ţările în care şi-au dorit să trăiască, ei încercau să-şi facă iute un rost, un rol important în succesul lor datorîndu-se faptului că sînt foarte uniţi în cadrul comunităţilor lor. De la comerţul făcut la limita legii sau mult dincolo de ea şi pînă la tot felul de infracţiuni deprinse pe la noi – nimic nu le scapă proaspeţilor „cetăţeni români” aflaţi acum pe teritoriul celor mai prospere state europene.
Iar asta spre disperarea hoţilor români get-beget, după cum se plînge Ciorap, unul dintre şuţii care operează de cîţiva ani buni la Roma: „În ultimul timp, au început să ne ia carabinierii la puricat în fiecare zi. Cu toate că noi avem «blaturile» şi înţelegerile noastre, ne vedem de treabă doar în zonele pe care le cunoaştem. Gaborii pretind că au prins români de-ai noştri care-şi fac de cap prin zonele luxoase, acolo unde noi nu ne băgăm pentru că nu-i fieful nostru. Nu mai înţelegeam nimic. Asta pînă cînd am vorbit cu nişte carabinieri mai de gaşcă. Le-am zis să ne spună din ce clan sînt cei care fac probleme şi vom încerca să rezolvăm totul între noi. Ne-au arătat nişte paşapoarte confiscate: erau nume româneşti, dar posesorii erau toţi chinezi!”.

(va urma)
TACHE
(Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

COMENTARII DE LA CITITORI