Mafia romena (18)

in Alte știri

Lupte ilegale în Corsica

În Mafia romena există o importantă componentă de care am mai vorbit: brigăzile de foşti sportivi de performanţă ajunşi infractori temuţi şi respectaţi deopotrivă în lumea interlopă. Între aceste brigăzi şi aşa-zisa mafie ţigănească există o rivalitate făţişă, nu puţine fiind confruntările purtate, nu atît pentru supremaţie, ci ca rezultat al diverselor orgolii şi al urii neîmpăcate pe care şi-o poartă reciproc. „Sportivii“ se consideră a forma adevărata Mafie romena, recunoscută de toate celelalte grupări, în timp ce restul clanurilor nu ar face decît să le păteze numele. Iar ca un argument al acestei opinii, ei aduc şi prezenţa a nu mai puţin de şapte români în legendarele gale ilegale de luptă organizate de Mafia corsicană, considerată drept cea mai dură şi care a împiedicat restul clanurilor româneşti să pătrundă pe teritoriile controlate de ea în sudul Franţei.
Sînt gale care nu au nimic de-a face cu mult mediatizatele lupte de Local Kombat de la noi, show-uri care fac audienţă şi impun tot felul de vedete. Luptele din K1 nu reprezintă totuşi vîrful luptelor extreme. Acolo avem de-a face mai mult cu show-biz-ul decît cu confruntarea pe viaţă şi pe moarte. Galele organizate de corsicani sînt acele lupte în cuşti unde, mai nou, după ani petrecuţi în sînul Mafiei romena, unii membri au fost acceptaţi să-şi încerce norocul şi bărbăţia. Sînt, evident, meciuri ilegale. Confruntări în care marele premiu este de 50.000 de euro.
Despre Corsica, unii români nu ştiu prea multe în afară de faptul că aici s-a născut Napoleon. Şi, cel mult, au mai auzit pe la buletinele de ştiri că autorităţile franceze nu fac nici un progres în a prelua controlul asupra situaţiei din această provincie ai cărei puţini locuitori militează pentru independenţă. Există şi conaţionali de-ai noştri care ştiu mai multe. Pentru că ei locuiesc chiar acolo. Este vorba despre cîţiva membri ai Mafiei romena, unii foşti luptători şi foşti mercenari în Legiune. Corsicanii sînt cei care i-au tras de partea lor. Ei îşi cîştigă în prezent existenţa participînd la luptele care se desfăşoară aici şi care sînt celebre peste tot în lume. Căci, după cum declară unul dintre luptătorii români, „dacă nu te-ai bătut în Corsica, atunci nu ai dreptul să spui că practici un sport sîngeros. Eu am făcut ani de zile judo, am fost gardă de corp, nu «pîndari» cum sînt cei din ţară, am dus la capăt un contract în Legiunea Străină. Dar aici, în Corsica, este cu totul altceva. Este locul unde vin din toată lumea cei care au ceva de demonstrat. Este o cu totul altă lume, unde te supui doar legii străzii. În Corsica, poliţiştii stau baricadaţi prin comisariate. Au sporuri de risc de trei ori mai mari decît în alte zone şi nu sînt detaşaţi în Corsica decît cel mult cîte şase luni“. În ciuda experienţei sale de bătăuş, fostul judoka nu a reuşit să se impună în circuitul luptelor de stradă din Corsica: „Sîntem şapte români care luptăm acolo, toţi formăm o brigadă, dar nici unul dintre noi nu a reuşit să ia marele premiu. Performanţa mea e că am reuşit să cîştig două bătăi, deci am luat 10.000 de euro. Aşa este regulamentul. Mafioţii locali care aranjează luptele te sună de obicei doar cu cîteva ore înainte, deci trebuie să fii tot timpul în formă. Bătăile au loc fie în aer liber pe vreun maidan, fie în vreo hală. Adversarii se aleg prin tragere la sorţi, asta dacă nu se provoacă direct unul pe altul. Se luptă cu mîinile goale şi fără nici un fel de regulă, fiecare dă cum ştie şi unde apucă. De-abia cînd unul cade şi celălalt îl calcă în picioare, se bagă şi organizatorii. Dacă pierzi şi mai eşti în viaţă, primeşti o mie de euro. Dacă ieşi cîştigător, îţi dau 5.000 şi mai lupţi o dată, cu un altul, care a cîştigat şi el. Poţi să lupţi de cel mult cinci ori pe noapte. Dacă ai cîştigat toate confruntările, ai 50.000 de euro. Este greu, dar merită. Nu neapărat doar pentru banii pe care îi iei acolo, ci şi pentru că aşa eşti văzut şi te poţi alege cu un contract bun ca gardă de corp. Pentru noi e bine că sîntem mai mulţi români. Ne-am format brigada noastră. Ne ştiu oamenii şi ne angajează pentru cîte o «afacere» în Franţa, în Italia sau în alte ţări. Şi faptul că luptăm în gale ne asigură un cu totul alt onorariu, cu mult mai mare decît în mod obişnuit“.

(va urma)
TACHE
(Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

COMENTARII DE LA CITITORI