Mafia romena (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

ACCIDENT LA COMANDĂ

În momentul de faţă, statisticienii consideră că, în privinţa metropolelor europene, Dublinul se află în topul celor mai indicate oraşe în care să te stabileşti. Irlanda a devenit, de ceva timp, una dintre ţintele favorite ale celor care visează o viaţă mai bună. Bineînţeles, printre ei, şi destui români. Iar printre români, şi unii veniţi să se îmbogăţească prin orice mijloace.

În urmă cu cîţiva ani, exasperate, în cele din urmă, autorităţile de la Dublin au anunţat iniţierea unor masive campanii de expulzare a imigranţilor ilegali, printre care mulţi români. Dar, pînă să se organizeze licitaţia pentru stabilirea companiilor aeriene care să execute zboruri speciale de repatriere a românilor, aceştia au mai avut ceva răgaz pentru diverse mişmaşuri. Furatul din supermarketuri şi cerşetoria nu mai erau eficiente: rămăsese prea puţină vreme pînă la retrimiterea lor în ţară. Aşa că au apelat la o metodă folosită anterior şi prin alte state europene: simularea de accidente şi şantajarea şoferilor în urma acestor incidente provocate chiar de către victime. Chiar dacă, uneori, lucrurile scapă de sub control şi accidentul poate fi mai grav decît şi-ar fi dorit cel care s-a aruncat de bună voie în faţa maşinilor.

Astfel a păţit şi Marius, un bucureştean care s-a întors din Irlanda cu ceva bani la teşcherea, dar şi cu 3 coaste rupte: „Riscăm, dar rentează! Eu am avut ghinion, că ăla de la volan era un bătrîn. Era să mă facă praf. Oricum, trucul a mers, iar tovarăşii mei au scos 3.000 de lire de la el“.

Deşi va mai trece ceva timp pînă îşi va reveni pe deplin, tînărul nu pare să regrete gestul său nebunesc: „Ce altceva să fac? Metoda asta e cît se poate de simplă. De obicei, lucrăm în echipe de cîte 4-5 oameni, dar cel mai important este să provoci un accident care să pară cît mai real. Se face cam aşa: te instalezi lîngă un stop şi te uiţi după o maşină cît mai scumpă, cu un şofer care pare mai mototol. Maşina trebuie să fie prima la stop şi, cînd pleacă, te faci că te împiedici de bordură şi te arunci pe ea, te fereşti cît poţi, totul e să nu cazi sub roţi. Oricum, înainte de accident, ai grijă să-ţi faci cu lama cîteva răni la vedere. Cînd coboară şoferul din maşină, te vede rănit şi, de obicei, nu comentează, indiferent ce-i ceri. Un accident este un lucru extrem de grav, aşa că irlandezii se feresc cît pot să fie implicaţi în treburi din astea. Apar, apoi, oamenii mei, fac gălăgie, unul se dă drept ziarist şi începe să facă poze, urlă toţi că depun mărturie. Şi atunci îi vînd eu pontul salvator. Că, oricum, am avion peste cîteva ore să mă întorc în ţară şi, dacă ne înţelegem la bani, să mă operez acasă, să nu mai depun plîngere la Poliţie“.

SERINGILE, CA ARME ALBE

Nenumăratele infracţiuni comise de compatrioţii noştri ţin, în continuare, primele pagini ale ziarelor vestice. Pînă şi Marsilia, oraş renumit pentru grupările sale interlope, a cunoscut teroarea declanşată de ţiganii care îi tîlhăresc pe clienţii teraselor şi cafenelelor, ameninţîndu-i cu seringi în care s-ar afla sînge infestat cu HIV.

Oamenii nu îndrăznesc nici măcar să clipească atunci cînd agresorii le iau toate bunurile aflate asupra lor şi o rup la fugă. Cine sînt, totuşi, cei care pun la cale asemenea hoţii organizate, ziua în amiaza mare? Răspunsul îl dă tot un membru al Mafiei romena, dar care se ocupă de prostituţie. „Noi sîntem cu fete aici, de mulţi ani, ne ştie toată lumea şi ne vedem de treaba noastră. Se învăţaseră toţi şmecherii de pe aici cu noi, nu mai aveam belele cu nimeni, nici măcar cu Mafia algeriană, care face legea aici. Asta pînă cînd au venit nişte ţigani alungaţi din Paris, care ne-au stricat toate ploile. Ei tîlhăresc de-a valma pe oricine întîlnesc, iar victimele se răzbună pe noi, care sîntem singurii români cunoscuţi în oraş. Umblă cu seringi cu sînge, nişte certificate medicale false cum c-ar avea SIDA şi lumea chiar îi crede“.

S-a recurs la organizarea de razii pentru a-i depista pe aceşti tîlhari mai puţin obişnuiţi, care au reuşit să răspîndească teroarea într-un timp atît de scurt şi într-un oraş obişnuit cu toate relele, aşa cum este cel mai mare port al Franţei. Proxeneţii români care se află de mai mulţi ani la Marsilia spun chiar că „Au început să îi mai salte, dar nu îi condamnă la puşcărie, îi ţin cel mult cîteva zile în arest. Nici o victimă nu a vrut pînă acum să depună mărturie. Se tem oamenii… Una e să ameninţi pe cineva cu bătaia, alta e să-l sperii că-l îmbolnăveşti de SIDA. Aşa că, deocamdată, nemernicii ăştia fac o grămadă de bani“.

(va urma)

TACHE

(Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

COMENTARII DE LA CITITORI