Mafia romena (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

TÎRG ANGRO DE CERŞETORI

 

Traficul de persoane a reprezentat, timp de un deceniu şi jumãtate, cea mai profitabilã îndeletnicire a membrilor clanurilor mafiote româneşti care au acţionat peste hotare. Şi dacã inepuizabila pepinierã de infractori români nu a furnizat pînã acum „celebritãţi“ în domeniul traficului de droguri, cu totul altfel stau lucrurile atunci cînd este vorba despre domeniul exploatãrii semenilor. Statistici mai mult sau mai puţin oficiale aratã cã aproximativ un sfert dintre femeile care practicã prostituţia în oraşele Europei de Vest sînt controlate de Mafia romena. Proxeneţii trãiesc boiereşte de pe urma serviciilor prestate de acestea. Dar afacerile infractorilor români nu se limiteazã doar la „munca“ prestatã de cohortele de prostituate. Pe lîngã legiunile de dame de consumaţie, funcţioneazã şi reţele de cerşetori, controlate tot de cãtre compatrioţi de-ai noştri. În unele ţãri Mafia româneascã deţine monopolul în domeniu. E vorba, mai ales, despre Franţa şi Spania. S-a ajuns chiar pînã la situaţia în care, în oraşe ca Paris şi Santa Cruz de Tenerife, funcţioneazã ilegal adevãrate tîrguri în care se tranzacţioneazã cerşetori, care pot fi cumpãraţi angro, în grupuri de zeci de persoane. Primele valuri de infractori români au vizat ţãri precum Germania, Austria sau Italia. Dupã aproape un deceniu, „afacerile“ acestora au fost transferate în Franţa. Numai cã în marile oraşe franceze, piaţa prostituţiei era adjudecatã de cãtre proxeneţii maghrebieni, recunoscuţi pentru violenţa lor. Românii şi-au direcţionat activitãţile infracţionale spre alte „domenii“. Este vorba despre furtişaguri şi, mai ales, despre cerşit. Capii lumii interlope dîmboviţene au adus, de-a lungul anilor, zeci de mii de nefericiţi la Paris, pe care i-au obligat apoi sã cerşeascã. În prezent, în ciuda acţiunilor tot mai hotãrîte ale autoritãţilor, ei s-au impus pe acest segment infracţional în capitala francezã. „Afacerea“ merge atît de bine, încît tranzacţiile cu sclavi au devenit lucruri obişnuite. Despre tîrgul care se ţine în apropierea Gãrii din Lyon se ştie în sînul lumii interlope. Despre aceste lucruri am stat de vorbã cu cel ce-şi spune Cezãrel, un tînãr care pentru o vreme a fost gardã de corp pentru unul dintre traficanţii de cerşetori din Paris.

„Am fost sportiv de performanţã şi am ajuns în Franţa hotãrît sã mã înrolez în Legiunea Strãinã, ne-a mãrturisit el. Dar, din cauza anturajului meu, am ajuns sã am probleme cu poliţia şi m-am bucurat cînd cineva mi-a propus sã lucrez ca gardã de corp pentru un individ care promitea sã mã plãteascã foarte bine şi, în plus, sã mã scape de probleme. Cu mine s-a purtat corect, şi-a ţinut toate promisiunile. Dar pot sã spun cã sãrisem din lac în puţ. Omul fãcea trafic cu cerşetori. Nu avea oameni scoşi la cerşit în Paris, ca alţii; el doar îi vindea. Cam o datã la o lunã şi jumãtate, douã luni, neamurile lui îi trimiteau din ţarã tot felul de infirmi. Îi bãga într-un depozit pãrãsit şi se punea pe dat telefoane, îi anunţa pe alţii cã are «marfã» nouã de vînzare. Apoi, într-o noapte, avea loc tîrgul. Veneau ceilalţi şmecheri şi începeau sã-şi aleagã din sãrmanii ãia care erau ţinuţi goi, ca sã li se vadã mai bine rãnile. Ãsta la care lucram eu nu vindea niciodatã «la bucatã», zicea cã el e «angrosist» şi nu dã loturi mai mici de zece. Din cîte am vãzut eu, lua între 800 şi 2.500 de euro de persoanã, în funcţie de cît de rãu arãta. Cu cît era mai nenorocit, cu atît îi creştea preţul. Eu stãteam lîngã el ca sã nu-l pãcãleascã vreunul la bani. Nu aveam mare lucru de fãcut, eram plãtit regeşte, dar nu am rezistat decît la douã tîrguri. Am fãcut eu multe lucruri rele, dar ce am vãzut acolo… Mai ales dupã ce a început sã-i înveţe cum sã-şi ţinã rãnile. Le dãdea lame la ei şi le aratã cum, din jumãtate în jumãtate de orã, sã-şi cureţe rãnile. Adicã nu sã le dezinfecteze, ci sã le facã sã sîngereze abundent, ca sã impresioneze. Apoi, pe cerşetorii cu vechime îi învãţa cum sã-i schilodeascã şi sã-i schingiuiascã pe ceilalţi, care erau prea sãnãtoşi“. Activitãţile infracţionale ale acestor membri ai lumii interlope sînt extrem de greu de monitorizat. Astfel se explicã faptul cã, deşi unii dintre ei sînt repatriaţi periodic, fenomenul nu pare sã fie eficient contracarat. Asta în condiţiile în care atît presa francezã, cît şi cea din România publicã adesea diverse relatãri despre abuzurile la care sînt supuse victimele traficului de persoane.

(va urma)

TACHE

(Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

COMENTARII DE LA CITITORI