Mafia romena (6)

in Lecturi la lumina ceaiului

ACASÃ LA… MAFIA ROMENA

Dupã cum se ştie, imediat dupã deschiderea frontierelor, Italia a fost una dintre destinaţiile preferate ale românilor plecaţi sã se cãpãtuiascã peste noapte. Din acest prim val de „întreprinzãtori“ ajunşi pe meleaguri italiene în timpul Campionatului Mondial de fotbal din ’90 face parte şi un tînãr bucureştean, care a ajuns foarte repede sã aibã propria sa „brigadã“ la Roma: „Am fãcut bani din tot ceea ce s-a putut face. Hoţii, acte false, fete scoase la produs – m-am orientat şi eu dupã cum pãrea sã fie mai bine; altfel nu ai cum sã te descurci pe-aici. Dar e riscant sã mai faci pe nebunul în Italia acum. Te saltã carabinierii imediat. Aşa cã m-am tot gîndit eu ce sã mai fac doar, doar oi scoate un ban fãrã sã intru în tot felul de probleme cu legea. Într-o zi, mã plimbam cu maşina prin oraş. Am vãzut în vitrina unei agenţii de turism cã fãceau reclamã la concedii «extreme»: pe un anunţ scria cã poţi petrece o sãptãmînã alãturi de nişte rackeţi ruşi. Bãnuiesc cã nu era o chestie pe bune, ci doar un aranjament care sã le dea ãlora care vor senzaţii tari impresia cã îşi fac concediul unde puţini ar avea curajul sã se ducã. Imediat mi-a picat fisa şi am ştiut cã o sã fac un tur de 4 nopţi şi 4 zile, în care sã organizez chefuri ţigãneşti, cum îşi permit doar şmecherii adevãraţi de la noi din ţarã, cu lãutari, bãuturã…“. Spune cã, mai întîi, s-a interesat dacã ar prinde ideea acolo: „Ştiam cã în ţarã nu va fi nici o problemã. Dau cîteva telefoane şi totul este aranjat. Trebuia sã vãd dacã aveau de gînd italienii sã vinã aici, la noi. Dupã ce am vorbit cu tot felul de cunoscuţi, mi-am dat seama cã aici n-aveam nici o şansã. Nu m-am lãsat şi am început sã umblu pe la alţi camarazi, care erau prin alte ţãri. Aşa am avut surpriza sã vãd cã belgienii, olandezii, elveţienii şi nemţii ar fi curioşi sã vadã cum e sã te spargi în figuri la un chef de şmecheri. Primul grup l-am adus în ţarã în toamnã. Au fost 14 belgieni şi fiecare a dat cîte 1.500 de euro. I-am luat de la aeroport şi i-am dus la o vilã ţigãneascã de la marginea Bucureştilor. Aveau piscinã, salã de forţã, saunã, bar, tot ce le trebuie, tot confortul. Am chemat lãutari, femei, am tãiat oi şi le-am pus la proţap. Totul a mers excelent, ca atunci cînd ne întorceam cîteva zile în ţarã şi o ţineam numai în chefuri. Atîta doar cã erau şi strãinii ãştia şi am fãcut chef pe banii lor“. „Afacerea“ merge în continuare şi, se pare, din ce în ce mai mulţi vest-europeni vin aici în astfel de sejururi petrecute printre membrii lumii interlope de la noi. Însã aranjamentele pentru aceste minivacanţe sînt fãcute din strãinãtate.

 

CURSURI DE SPECIALIZARE

Cei care patroneazã reţelele de prostituţie nu se limiteazã niciodatã la a face bani doar prin aceastã metodã. De obicei, femeile care lucreazã pentru ei sînt specialiste nu doar într-ale amorului, ci şi în ale hoţiei. Iar talentele lor sînt valorificate din plin de cãtre „porcari“. Bîrnei, unul dintre cei mai versaţi infractori din acest domeniu, fost combinator mãrunt, spune cã reţeta succesului sãu e cum nu se poate mai simplã: „Trebuie sã ai clasã. Poţi sã fii cel mai tare şuţ, şi tot degeaba. Cînd te ocupi de carduri, problema e nu cum îl furi, ci cum afli codul! Eu, unul, m-am descurcat pentru cã m-am folosit de femeile pe care, oricum, le aveam la produs. Furau cardul doar dupã ce ştiam codul. Se prefãceau cã nu ştiu cum funcţioneazã un bancomat, clientul le arãta, iar asta, de obicei, se întîmpla folosindu-se de propriul card“. Un alt individ implicat în acest gen de „afaceri“, Dino, povesteşte cã pentru cei care vor sã se ocupe cu astfel de activitãţi se fac adevãrate cursuri de pregãtire, organizate de şeful clanului: „M-au bãgat la un fel de curs timp de 3 sãptãmîni: cum sã mã port cu fetele, cum sã le plasez clientului, cum sã golesc cardul furat. Asta ca sã riscãm cît mai puţin. Sînt nişte bãieţi deştepţi ãştia care ne învaţã“. Existã, însã, şi reţele de adevãraţi hackeri, care opereazã independent, aceastã activitate fiind consideratã drept una dintre cele mai profitabile şi cele mai curate. Ei nu au nevoie nici de „înaintaşi“ care sã fure carduri şi nici de sprijinul membrilor puternici ai Mafiei romena. Şi nici ei, la rîndul lor, nu se implicã în alte tipuri de infracţiuni.

(va urma)

TACHE

(Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

COMENTARII DE LA CITITORI