Măgarii pe Vezuviu (1)

in PENTRU ÎMPROSPĂTAREA MEMORIEI

Doamnelor şi domnilor parlamentari, stimaţi reprezentanţi ai presei, voi începe prin a le da onoraţilor membri ai Guvernului o veste bună şi una rea. Vestea bună este că Partidul România Mare nu va semna şi cea de-a doua moţiune de cenzură, din foarte multe motive. În primul rînd, nouă nu ne place să ne demonetizăm şi ar fi logic ca mai întîi să cunoască lumea efectul primei moţiuni. În al doilea rînd, o mare parte a populaţiei îşi pune speranţa în noi, or, dacă noi, cei din Opoziţie, plecăm învinşi din Parlament de cîteva ori pe lună, efectul ar fi dureros pentru milioane de oameni. Vestea cea rea este că astăzi voi ţine un altfel de discurs, cu cuţitul la os, un discurs care are la origine opiniile oamenilor mulţi şi necăjiţi. Întrucît vocea oamenilor simpli nu a ajuns aproape niciodată să răsune în Parlamentul României, de 7 ani încoace, permiteţi-mi să reproduc opiniile acestor cetăţeni. Fără ei, fără obolul lor sufletesc şi financiar, n-ar exista în România nici Parlament, nici Guvern, nici clasă politică.

Acuzaţi-mă de orice veţi dori, inclusiv de populism, dar eu tot voi da cuvîntul acestor nefericiţi semeni ai noştri, care există cu adevărat, au nume şi adrese proprii, şi ei nu înţeleg ce nenorocire i-a lovit de 7 ani încoace şi de ce trebuie să sufere din ce în ce mai mult, tocmai cînd li se făgăduise, ferm, că nu vor mai exista generaţii de sacrificiu. Înainte de a le da citire, în faţa Parlamentului şi a întregii Ţări, precizez că, din respect pentru ideea de dialog politic ,le-am selectat pe cele mai civilizate şi mai blînde dintre ele şi că, totodată, unii dintre semnatari sînt oameni care au votat chiar cu Convenţia Democrată, pentru ca acum să-şi dea cu pumnii în cap.

* MARIA DRAGOMIRESCU, din Bucureşti: „Sîntem un grup de pensionari, aproape un bloc întreg, şi ne exprimăm indignarea faţă de neseriozitatea cu care actuala Putere tratează pensionarii din România. Ca urmare a scumpirii pîinii, încă din luna aprilie a.c, ni s-a promis o sumă modică, de 13.500 lei pe lună. Au trecut şi luna aprilie, şi luna mai şi am fost daţi uitării. Se poate, domnilor guvernanţi, să ne minţiţi aşa, pe faţă, de aproape 7 luni de zile de cînd v-aţi instalat în fotolii confortabile prin minciună şi furt electoral? Noi am muncit cîte 35-40 de ani, am fost oameni cinstiţi şi corecţi, conştiincioşi şi harnici, ne-am plătit cu vîrf şi îndesat dările la asigurările sociale, am construit în întreaga perioadă foarte mult în această Ţară, pe care voi acum aţi sărăcit-o şi aţi adus-o în pragul disperării. Cît aveţi de gînd să vă mai bateţi joc de noi?”

* OPREA ION, din satul Nedelea, judeţul Prahova: „Domnule senator, am 3 copii, dintre care o fetiţă de 9 ani, care este bolnavă, şi nu mai am nici o posibilitate de a o hrăni şi de a-i cumpăra ceva. Am băiatul mijlociu în Bucureşti, student la Informatică, în anul IV, şi numai Dumnezeu ştie ce-o mînca. Nu are nici pantofi în picioare, căminul nu l-a plătit de 3 luni şi îl ameninţă că-l dau afară. Am ajuns la disperare. Am vrut să mă spînzur de un pom din Parcul Bucur Obor, dar mi-e milă de cei de acasă, căci nu mai trăieşte nici tata, ca să-i mai ajute cu ceva”.

* ELENA POPESCU, pensionară din Bucureşti: „În data de 7 mai a.c, pe Postul Naţional de Televiziune, după Jurnalul de seară, la Ediţia Specială, s-a discutat retrocedarea averilor fostului rege Mihai. Am sunat şi eu la numărul afişat pe ecran, pentru a-mi exprima părerea. Cînd le-am spus celor care preiau telefoanele că nu sînt de acord cu retrocedarea averii fostului suveran, ei mi-au spus că d-na Alina Mungiu le-a interzis să introducă în emisiune asemenea persoane, cu păreri contrare. Cine îi dă dreptul să cenzureze aceste telefoane? De ce nu sînt lăsaţi oamenii să-şi exprime părerea, indiferent dacă sînt pro sau contra?!” * VLAD MARINESCU, Bucureşti: „Am asistat ieri, în ziua de 27 mai 1997, la cacealmaua de Conferinţă de Presă extraordinară a primului-ministru Ciorbea, unde, zice el, a prezentat Raportul despre ce a făcut Guvernul în cele aproape 200 de zile de guvernare. V-aţi făcut de rîsul lumii, domnilor guvernanţi (…) Nu sînteţi serioşi, domnilor, minţiţi cu neruşinare o Ţară întreagă, dar n-o să vă mai meargă mult. Ne-am săturat de atîta sărăcie! Acum e momentul să ieşim cu toţii în stradă, pentru a scăpa de neisprăviţii care ne batjocoresc!” (Iritarea parlamentarilor Puterii creşte, oratorul e întrerupt de urlete şi înjurături) * VIRGINIA PINTILIE: „Vă scriu din Covasna, unde mă aflu internată la Spitalul de Cardiologie, condus de doamna Mihaela Suceveanu. Aici am putut să-mi dau seama mai bine cu cîtă ură ne privesc ungurii, în special cei din Covasna, Harghita şi Tg. Mureş, şi asta pentru că Emil Constantinescu şi Guvernul româno-maghiar, condus de Victor Ciorbea, le-a dat mînă liberă să ne blameze şi să se ia de noi. Chiar în faţa cantinei era să ni se întîmple un scandal, ca în 1990, la Tg. Mureş, pentru că mulţi români începuseră să discute de guvernarea Ciorbea, în combinaţie cu ungurii. Atunci, unii au sărit să-i bată pe români. Aici ungurii au prioritate peste tot, iar la magazine vorbesc numai ungureşte şi ne-au spus că, de la anul, nu o să mai venim la Covasna, pentru că ungurii lor din Guvern vor face autonomie şi vor fi separaţi de România”. * Profesorii CONSTANTIN şi DUMITRU CONSTANTINESCU: „Guvernul Ciorbea este cel mai dezastruos Guvern din cîte a avut România şi cel mai trădător din toată Istoria noastră”.

* Profesor GHEORGHE ANGHEL, din Călugăreni: „Cu cea mai mare tristeţe vă spun că nu-i înţeleg pe actualii guvernanţi. Acţiunile lor au darul de a ne arunca în prăpastia disperării. Am, totuşi, speranţa că românii se vor trezi la realitate”. * ION OLARIU, din Giurgiu: „Trădătorii de Ţară ne-au vîndut FMI-ului şi altor organizaţii bancare occidentale, iar astăzi am ajuns sclavi moderni în propria noastră Ţară. S-a distrus agricultura, se vînd întreprinderile cele mai performante, avuţia naţională este pusă la mezat. Românilor li s-a furat pînă şi speranţa într-un trai mai bun”. Şi ultimul mesaj, adresat de Liga Veteranilor de Război din Bucureşti, în numele cărora semnează general-maior ION POPESCU, colonel ION GONCEA, colonel GHEORGHE SORONOV, colonel ION COMAN şi colonel ION SOARE: „Politica actualei Puteri este dezastruoasă pentru Ţară şi Popor. Este antinaţională, antisocială şi duce Ţara la ruină. Cu banii ce se cheltuie pentru Bosnia şi Albania s-ar fi cumpărat cîte 3-4 tractoare de fiecare comună din Ţară cu plata în 4-5 ani, şi s-ar fi cultivat pămîntul, care e în paragină. Cumpărăm de la americani avioane F-16, care sînt vechi, pentru care nu avem combustibil. Ce facem cu ele? Le plătim cu dolari din sudoarea noastră (…) Banii care se cheltuie în tot felul de vizite pe la uşile occidentalilor ar putea fi folosiţi la sănătate, agricultură şi în alte domenii vitale. Guvernanţii cedează Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa şi Basarabia de Sud – Ucrainei, de parcă ar da din propria lor ogradă. Pămîntul Ţării este sfînt şi el a fost apărat şi îl vom apăra în continuare, cu propriul nostru sînge”.

Doamnelor şi domnilor, ţine seama oare, cineva, de frămîntările şi indignarea acestor oameni? Oare cît timp mai crede Televiziunea Antinaţională, condusă de un comando plătit de aventurierul maghiar Sörös, că va ţine în lanţuri opinia publică din România şi va intoxica lumea numai cu diversiuni şi provocări? Astăzi, la parastasul de 6 luni al Guvernului Ciorbea, pe vremea cireşelor negre, de iunie… Sper că reprezentanţii Puterii au observat că nu-i bag în seamă. A venit, deci, momentul adevărului şi sub cupola acestei săli răsună cel mai dramatic clopot de alarmă. Tare mi-e teamă că, atunci cînd veţi înţelege că nu puteţi conduce această Ţară după cum vă taie capul, fără nici un Program, fără nici o logică, fără nici o milă faţă de o populaţie tot mai înfometată, atunci va fi prea tîrziu pentru dvs., pentru că totul se plăteşte pe lumea asta. Dacă nu de către oameni, atunci sigur de Dumnezeu. Înainte de a argumenta motivele pentru care parlamentarii Partidului România Mare şi-au pus semnătura pe moţiunea de cenzură, daţi-mi voie să istorisesc o întîmplare pe cît de adevărată, pe atît de necunoscută astăzi. Orice legătură cu vreun personaj actual este pur întîmplătoare. Într-o dimineaţă rece din luna noiembrie a anului 1907, Dimitrie Sturdza, aflat atunci, la cei 75 de ani ai săi, pentru a 4-a oară în fotoliul de prim-ministru, s-a dus la Palat, ca să lucreze cu regele Carol I. La intrare, venerabilul liberal a fost întîmpinat de Majordomul adus de Carol din Germania, încă din anul 1866. Şi atunci, s-a petrecut o scenă incredibilă: văzîndu-l pe preacucernicul neamţ, cu barba lui lungă şi albă ca zăpada, primul-ministru a îngenuncheat pe pietrişul brumat al începutului de iarnă şi i-a spus: „Sfinte Petre, dă-mi cheile Raiului!” La o asemenea rătăcire mintală, suveranul a decis să-l trimită pe Dimitrie Sturdza la Paris, să-l vadă nişte medici, care au tras concluzia: „E atins rău, săracul, şi încă de ani de zile”. Atunci a venit la Putere, pentru prima oară ca prim-ministru, tînărul Ionel I.C. Brătianu, care, la scurt timp, a preluat şi funcţia de şef al Partidului Liberal. Ce-am vrut să spun prin această pildă reală?

Am vrut să spun că, după exact 90 de ani, o bună parte a clasei politice din România, fără a suferi deloc de senilitatea lui Dimitrie Sturdza, îngenunchează de cîteva ori pe zi în faţa unor fantasme şi false imagini, pe care pur şi simplu le fetişizează. Ce altceva decît îngenunchere umilă reprezintă raporturile actualei Puteri cu toţi controlorii străini care se vînzolesc pe aici cu mîinile în buzunare, ne dau lecţii şi note la purtare, ne ameninţă cu grosolănie că, dacă nu vom lichida totul şi dacă nu vom ceda sute de mii de proprietăţi, atunci va fi vai şi amar de România? De unde aţi învăţat diplomaţia asta în genunchi, domnilor? Pigmei cu komisarii străini, dar Godzile acasă, cu românii voştri? (Aplauze) Aţi mers cu fariseismul pînă acolo încît dacă noi nu sîntem de acord cu abandonarea teritoriilor româneşti sau cu oferirea Patrimoniului Naţional, pe tavă, către străini – să ne acuzaţi tot pe noi de lipsă de patriotism, de spirit antioccidental, de extremism şi alte mizerii de-astea. În urmă cu 6 luni, la 12 decembrie 1996, de la acelaşi microfon avertizam Guvernul Ciorbea că răbdarea românilor este un produs pe cale de dispariţie şi că el, acest Popor al nostru, ar putea accepta multe privaţiuni, cu o singură condiţie: să nu fie minţit! Din păcate, totul a stat sub semnul minciunii încă de la început. „Promiteţi orice, pînă puneţi mîna pe Putere!” – aşa i-a sfătuit cineva viclean pe domnul Emil Constantinescu şi compania. Şi, într-adevăr, făgăduielile şi jurămintele cele mai fierbinţi s-au revărsat potop peste creştetele românilor, ca dintr-un corn al abundenţei. Parcă îi văd pe candidaţii CDR la diverse funcţii, numai miere pe buze, afirmînd pe ecranele televizoarelor: „Avem soluţii pentru toate problemele! Există 15.000 de specialişti ai noştri, care ştiu bine ce au de făcut! Vom construi cămine studenţeşti cu 10.000 de locuri şi vom asigura tinerilor căsătoriţi locuinţe corespunzătoare! Vom pietrui drumurile de ţară şi le vom ilumina! Vom termina edificiile începute şi vom transpune în viaţă ample programe privind dezvoltarea infrastructurilor, cum ar fi şoselele, căile ferate, porturile, aeroporturile, reţelele de telecomunicaţii! Avem pachete de Legi pregătite din vreme! În cel mai scurt timp, în România vor veni 60 de miliarde de dolari” etc., etc. Domnilor, acestea au fost vorbele dvs., nu ale noastre! (Agresivitatea CDR creşte peste limita fonică, cei mai agitaţi, ca nişte fiare în cuşcă, fiind deputatul PNŢCD Gh. Cornişă şi senatorul PD-FSN Nicolae Alexandru, care înjură şi urlă „Arestaţi-l! Arestaţi-l!”; imediat, deputatul PNŢCD Nică Mihail i-a înmînat ministrului ţărănist de Interne, Gavril Dejeu, aflat la prezidiu, un bileţel cu propunerea respectivă.) Marele gînditor al Antichităţii, Aristotel din Stagyra, are o maximă şi pentru boala asta, fiindcă este o boală: „Ce cîştigă cei care mint? Că nu sînt crezuţi atunci cînd spun adevărul!” Acelor naivi, sau cîrcotaşi, care ne acuză pe noi, cei din actuala Opoziţie, că nu am lăsat Guvernul să lucreze le vom răspunde că ţinem prea mult la Ţara noastră ca să mai permitem asemenea experimente inumane.  În realitate, noi n-am lăsat Guvernul să comită greşeli ireparabile. De lucrat, nu l-a împiedicat nimeni să lucreze, ca dovadă că vreme de aproape 6 luni noi n-am depus nici măcar o moţiune simplă. Cine v-a împiedicat, domnilor, să vă prezentaţi cu legile în Parlament? De aproape o jumătate de an, unii dintre noi stăm ca recruţii, la poarta cazărmii, şi aşteptăm nu un pachet cu mîncare de acasă, ci vestitul pachet de legi, care nu mai vine. Iată numai cîteva acte normative fundamentale, de care societatea românească are nevoie, dar pe care nu v-aţi învrednicit să le elaboraţi şi să le aduceţi în laboratoarele Parlamentului: Legea Patrimoniului Naţional; Legea Turismului; Legea Minelor; Legea Răspunderii Ministeriale; Legea Funcţionarului Public; şi, desigur, Doctrina Militară a României. Nu v-aţi ocupat de toate aceste priorităţi, ci aţi făcut exact pe dos, adică aţi luat la mînă şi aţi încercat să răscroiţi o serie de Legi care, de bine, de rău, funcţionau în România şi fuseseră opera precedentelor legislaturi, 1990-1992 şi 1992-1996. „Nu promite nimic dacă nu poţi face nimic” – spunea Napoleon Bonaparte.

(va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

(6 iunie 1997, Casa Republicii, şedinţa Camerelor Reunite ale Parlamentului; discurs transmis, în direct, de Radio România, TVR şi Antena 1)

COMENTARII DE LA CITITORI