Măgarii pe Vezuviu (2)

in PENTRU ÎMPROSPĂTAREA MEMORIEI

Şi aici, intrăm pe o orbită superioară a minciunii, care începe să taie respiraţia populaţiei şi să plaseze Guvernul Ciorbea în domeniul Teatrului pe Butoaie. (Aplauze furtunoase, rîsete) Aţi promis că cu veţi modifica Legea Imobilelor Naţionalizate – şi uite că umblaţi la ea, vîrtos, azvîrlind în stradă sute de mii de chiriaşi. Aţi promis că nu veţi modifica Legea Învăţămîntului – dar preţul milionului de voturi ungureşti care v-a adus la Putere trebuia plătit, aşa că v-aţi pus cu otozbirul pe documentul respectiv, ceea ce a provocat un autentic cataclism în toate straturile societăţii româneşti. Aţi promis că nu veţi modifica Legea Fondului Funciar – dar prima voastră grijă a fost tocmai asta, mergînd pînă acolo încît aţi împins aberaţiile spre limita a 50 de hectare, ceea ce înseamnă o batjocură fără precedent împotriva ţăranului român. Şi ce aţi mai promis dvs., domnilor, dacă tot sîntem la ora bilanţului şi a scadenţei, şi dacă tot putem spune şi noi adevărul, o dată la 6 luni, fără căluşul pe care ni-l tot pun bursierii cumpăraţi „în viu” de echipa lui Sörös?

Acuzaţi fiind de restauraţie monarhică, v-aţi scuturat zdravăn de orice filiaţie de genul acesta, aţi jurat că veţi respecta Constituţia României, dar imediat cum v-aţi văzut cu sacii în căruţă şi cu „Claxonul Puterii”, în mînă, care e Televiziunea Publică, aţi dezlănţuit cea mai deşănţată campanie de răsturnare a procentelor opiniei publice, din 95 la sută republicani şi 5 la sută monarhişti să rezulte că ar fi, de fapt, invers. Lumea nu uită cum unii dintre membrii acestui Executiv, care au jurat pe o Constituţie republicană, au stat la coadă, în anticameră, să fie primiţi în audienţă la fostul rege Mihai von Hohenzollern. (Aplauze) Bine, cel puţin, că acesta n-are barbă şi mustăţi albe, că, cine ştie, unii s-ar fi putut să cadă în genunchi şi să-i ceară cheile Raiului. (Aplauze prelungite, vie animaţie în sală; isteria CDR–USD–UDMR atinge cote paroxistice, se proferează pur şi simplu injurii oribile, de mahala, pentru intimidarea oratorului.) În treacăt fie spus, poate nu ştiţi ce s-a întîmplat în urmă cu cîteva săptămîni la un restaurant din Poiana Braşov. Am să vă spun eu. Autorităţile locale, cu ajutorul Guvernului de la Bucureşti, au organizat un ospăţ pantagruelic, cu zeci de invitaţi. La un moment dat, taraful a cîntat o veche piesă din tezaurul folcloric, „Noi sîntem români!”. Numai că, spre uluiala tuturor, soţia fostului rege, Ana de Bourbon Parma, s-a ridicat de la masă, roşie de furie, a aruncat ştergarul şi a cerut, în limba franceză (fiindcă româneşte nu ştiu nici ea, nici cele 5 fiice ale ei), să înceteze imediat cîntecul şi interpreta să iasă afară. Scena este strict autentică şi demonstrează cam ce ne-ar aştepta pe noi, cei peste 20 de milioane de români, dacă Ţara ar încăpea pe mîinile unor personaje care nu dau două parale pe Poporul Român, dar se pricep, straşnic de bine, să trăiască din sudoarea muncii sale. (Aplauze, dar şi vociferări puternice) Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, vă rog să-mi asiguraţi condiţiile optime de a-mi rosti discursul. * ION DIACONESCU: Domnilor colegi, vă rog, lăsaţi oratorul să se desfăşoare aicea. Presa şi cuvîntul este liber, fiecare are dreptul să-şi spună tot ceea ce crede de cuviinţă. * CORNELIU VADIM TUDOR: Domnilor, nu vă speriaţi, că nu vă dărîmăm acuma, numai vă zgîlţîim puţin. Vă spun eu cînd vă dărîmăm. Acum îşi poate da seama toată Ţara ce înseamnă intoleranţa actualei Puteri! * ION DIACONESCU: Rog oratorul să nu provoace dialoguri! * CORNELIU VADIM TUDOR: Domnule preşedinte Diaconescu, vă rog să nu-mi contabilizaţi toate întreruperile onorabililor domni din actuala Putere. * ION DIACONESCU: Nici aplauzele? * CORNELIU VADIM TUDOR: Nici aplauzele! (Amuzament în sală) Îmi pare bine că nu v-aţi pierdut simţul umorului. Acum, ce-ar fi vrut bătrîna doamnă? Să se cînte „Noi sîntem germani”, sau „Noi sîntem danezi”?! Şi mai e un aspect: nu vă temeţi oare, domnilor, că acei care vor veni la guvernare, după dvs., vor afla cîte milioane de dolari aţi aruncat pe fereastră cu acest protocol monarhist ridicol, ca şi cu aşa-zisul lobby pe care fostul rege tot încearcă

să-l facă prin lumea largă pentru ipotetica intrare a României în NATO? Agenţiile de Presă au transmis săptămîna trecută că două dintre monarhiile pe care le-a vizitat, Norvegia şi Danemarca (aceasta din urmă fiind chiar Ţara natală a soţiei sale), s-au opus, categoric, intrării României în NATO, cu primul val, ceea ce demonstrează „eficienţa” zero pe care a avut-o lobby-ul cu pricina. (Aplauze) Şi ce-aţi mai promis dvs., domnilor? Că nu-i veţi coopta pe unguri la guvernarea României. Dar şi aceasta s-a dovedit a fi o fraudă morală. Şi nu numai atît, dar dl. Emil Constantinescu îşi face un titlu de glorie din ideea de a antrena UDMR-ul la guvernarea României, pretinzînd că astfel s-ar fi stins, imediat, tensiunile interetnice şi pretenţiile autonomiste. Că adevărul e altul, că abia acum se declanşează iureşul final al ceardaşului pe care ungurii revanşarzi îl joacă pe mormîntul României, aşa ceva cunosc, zi şi noapte, pe pielea lor, milioanele de români din Transilvania. Faptul că preşedintele Franţei, dl. Jacques Chirac, a lăudat şi el, de la acest microfon, prezenţa UDMR-ului la guvernarea României, s-ar putea să constituie una dintre explicaţiile dezastrului politic pe care îl cunoaşte el acum… (Aplauze, vociferări puternice) Dacă e aşa de „democrat” cum pretinde, de ce nu i-a recomandat fostului premier Alain Juppe, sau noului premier Lionel Jospin, să bage în Guvernul Franţei cîţiva reprezentanţi ai celor 7 milioane de arabi, turci, negri şi chiar maghiari, care vieţuiesc în Franţa?! În ceea ce priveşte laudele şi bezelele pe care preşedintele SUA, dl. Bill Clinton, i le tot trimite preşedintelui României, dl. Emil Constantinescu, pentru aceeaşi performanţă maghiarofilă, cred că nimeni nu s-a lăsat păcălit – acolo era mîna congresmanului american de origine maghiară Tom Lantos. La urma urmei, dacă America e aşa de democrată, de ce n-o fi ajuns preşedinte, în 220 de ani, nici un negru sau nici un reprezentant al puternicelor minorităţi hispanice şi asiatice?! Atrag atenţia, la modul cel mai serios, că toate concesiile pe care echipa Emil Constantinescu-Victor Ciorbea le face organizaţiei de factură horthystă UDMR, după un plan elaborat în străinătate, reprezintă atentate grave la Siguranţa şi Integritatea Statului Român! (Aplauze din partea Opoziţiei, proteste guturale din partea coaliţiei guvernamentale) * ION DIACONESCU: Rugăm păstraţi liniştea! Nu mai întrerupeţi oratorul. * CORNELIU VADIM TUDOR: De ce vă supără adevărul, domnilor? V-am pus oglinda în faţă? Bine, în orice caz, că nu mă înjuraţi în ungureşte! (Rîsete în sală) Şi ce-aţi mai propus dvs., domnilor, care ne cereţi acum votul de încredere, deşi pînă azi aţi tratat cele două Camere ale Parlamentului ca pe două Anticamere ale Guvernului? Aţi promis şi aţi jurat pe Biblie, în frunte cu preşedintele Emil Constantinescu, că veţi apăra Integritatea şi Independenţa României. „N-a fost miting al Asociaţiei Pro-Basarabia şi Bucovina pe care să-l pierd” – ne spunea, la Palatul Cotroceni, dl. Emil Constantinescu. Aşa e, l-am văzut şi noi acolo, am văzut şi numeroşi miniştri şi parlamentari CDR care au intrat în acea simbolică cuşcă ambulantă, în semn de solidaritate faţă de Ilie Ilaşcu. Numai că toate spectacolele astea erau de ochii lumii – imediat cum aţi ajuns la Putere, aţi întors foaia! Ce atîta Ilaşcu, ce atîta Basarabie şi Bucovină?! Acum sînteţi „furnizori de securitate”, „al treilea pilier”, „flancul sudic” şi toate celelalte clişee, de un ridicol greu de egalat. Ani de zile, dvs., şi presa aservită dvs. ne-aţi reproşat că Problema Naţională a încăput pe mîna naţional-comuniştilor şi a extremiştilor, ne-aţi împroşcat cu noroi, acuzîndu-ne că am fi oamenii Moscovei şi că nu am avea sentimente unioniste. Că nu era aşa, a demonstrat-o şi faptul că singurul parlamentar venit de la Chişinău la Bucureşti, doamna deputat Leonida Lari, a trecut, în urmă cu 4 ani, de la PNŢCD la Partidul România Mare. (Aplauze) Metamorfozat brusc în om de stat, cu raţiuni adînci şi superioare, pe care n-au voie să le ştie muritorii de rînd, dl. Emil Constantinescu nu pierde ocazia de a lansa ironii şi săgeţi otrăvite împotriva acelora care scriu poezii despre Basarabia şi Bucovina, dar ei, chipurile, n-ar avea curajul să meargă să le citească acolo. Îl informez pe această cale că, pe vremea cînd n-auzise încă nimeni de domnia-sa, eu am publicat nu numai poezii, dar şi studii de Istorie despre Basarabia şi Bucovina. După 1990 am făcut importante donaţii de cărţi, almanahuri, abecedare, discuri, casete cu muzică pentru fraţii năpăstuiţi din cele două provincii istorice româneşti, ba chiar am făcut cadou unei biserici din Raionul Dubăsari un impunător clopot de bronz, făurit la Atelierele Mînăstirii Plumbuita. Mai mult decît atît, pe timpul războiului din Transnistria, în primăvara lui 1992, am trimis la Chişinău, pe banii mei, un camion cu medicamente pentru răniţi, în valoare totală de peste 1.200.000 de lei. Să mai pomenesc de bursele pe care le-am acordat unor studenţi şi de premiile „România Mare” cu care i-am distins pe cîţiva mari patrioţi de peste Prut, ca Doina şi Ion Aldea Teodorovici, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Vasile Tărîţeanu, deputatul Ion Popescu (de la Cernăuţi), Ion Hadîrcă şi, mai presus de toţi, martirul Ilie Ilaşcu? Nu sînteţi în situaţia de a ne da nouă lecţii de patriotism, domnilor. Maniera incalificabilă în care a fost negociat, semnat şi parafat Tratatul cu Ucraina a umplut de mîhnire inimile a milioane de români. Faptul că Poporul Român, în realitate, nici nu contează pentru actuala Putere de la Bucureşti, refuzul oricărui dialog cu forţele Opoziţiei, ignorarea totală a Referendumului pentru aprobarea Constituţiei, sacrificarea, cu bună-ştiinţă, a zeci de mii de kilometri pătraţi şi a milioane de suflete de români, în speranţa unei iluzorii intrări în NATO şi a unor ipotetice drepturi pe care Ucraina o să le acorde fraţilor noştri – ei, bine, toate acestea reprezintă acte de înaltă trădare de Ţară, care vor figura cu chenar negru în Istoria Neamului! (Aplauze puternice) Prin această fărădelege, al II-lea război mondial încă nu s-a terminat pentru Poporul Român. În cîteva rînduri, cei care taie şi spînzură la Palatul Cotroceni şi la Palatul Victoria ne-au acuzat că, dacă nu vom fi de acord cu Tratatul, înseamnă că vrem război cu Ucraina. Aşa ceva depăşeşte orice imaginaţie. Nu vrea nimeni război cu nimeni, domnilor, nu numai cu Ucraina, dar nici măcar cu Liechtenstein, care n-are decît 20.000 de locuitori, însă nu puteaţi fi ceva mai demni, pentru numele lui Dumnezeu? V-a fost atît de greu să fiţi români şi să vă bateţi, efectiv, măcar pentru condamnarea, în textul blestematului Tratat, a Pactului dintre Hitler şi Stalin? Zilele trecute, dl. José Maria Aznar, primul-ministru al Spaniei (Ţară care l-a dat lumii pe secretarul general al NATO) a declarat marelui canal de Televiziune american CNN, citez: „Spania nu va renunţa niciodată la pretenţiile privind suveranitatea sa asupra Gibraltarului. Niciodată! Acest lucru nu se va întîmpla săptămîna viitoare, dar el va avea loc, cu siguranţă (…) Bineînţeles, dorim să avem relaţii bilaterale bune cu Marea Britanie. Ambele state fac parte din Uniunea Europeană şi NATO. Dar, noi vom continua să ne pledăm cauza, vom fi tenace şi consecvenţi!” Prin urmare, se poate. Aşa cum s-a putut şi în cazul unificării Germaniei, şi în cazul eliberării Ţărilor Baltice. Numai la noi, la români, se termină totul: şi democraţia, şi drepturile istorice, şi speranţa. Pentru că ceea ce aţi făcut dvs., domnilor, atunci cînd aţi mutat Cernobîlul la Neptun, a fost uciderea speranţei la români. De ce n-aţi spus asta în timpul campaniei electorale? Pentru cei mai mulţi membri ai coaliţiei CDR-USD-UDMR, apartenenţa la un partid s-a dovedit a fi mai puternică decît apartenenţa la un Popor. Şi astfel se face că, pentru prima oară în Istoria României, un moţ vinde Ardealul la unguri, iar un basarabean vinde Basarabia şi Bucovina la ucrainieni! (Aplauze şi ovaţii din partea parlamentarilor PRM, PUNR Şl PDSR) Pe un asemenea drum, al trădării şi ruşinii, noi n-o să vă urmăm niciodată, domnilor. Pînă acum, vreme de 6 luni, v-aţi purtat în România de parcă n-ar exista şi un Popor Român pe pămînt şi un Dumnezeu în ceruri. Aţi prins din zbor cîteva clişee, de genul „Noi facem Reforma cu spatele la zid!”, „Vom vedea lumina de la capătul tunelului”, „Nu există altă soluţie”, „Vă cerem pentru ultima oară să mai strîngeţi cureaua”, „De-acum înainte nu se va mai sacrifica Poporul, ci clasa conducătoare”, precum şi alte şabloane de genul acesta, care nu încălzesc cu nimic populaţia. „Vin astăzi în faţa dvs. pentru a vă anunţa că Reforma a reuşit!” – ne-a comunicat dl. Victor Ciorbea, cu un aer marţial, cu prilejul Raportului pe care l-a prezentat săptămîna trecută în Parlament. * ION DIACONESCU (la presiunile coaliţiei majoritare, care strigă: „Timpul! Timpul!”) Domnule senator, aţi consumat cele 27 de minute acordate grupului dvs. parlamentar. Dacă există vreun grup care vrea să vă cedeze ceva minute, spuneţi, prin urmare, să declare acest lucru. * CORNELIU VADIM TUDOR: Domnule Adrian Năstase, veniţi puţin. * ION DIACONESCU: Deci PDSR cedează din drepturile sale domnului Corneliu Vadim Tudor. * CORNELIU VADIM TUDOR: Îmi daţi şi dvs., domnilor de la UDMR? Da? (Rumoare în sală) Iau şi de la UDMR. E bun! Să fie primit! Bogdaproste, domnilor! Sînteţi creştini şi democraţi, într-adevăr! (Vociferări, proteste CDR-iste) Domnilor, de ce nu aveţi răbdare? E ca o injecţie. Doare puţin şi trece, ce Dumnezeu?! (Amuzament în sală)

(va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

(6 iunie 1997, Casa Republicii, şedinţa Camerelor Reunite ale Parlamentului; discurs transmis, în direct, de Radio România, TVR şi Antena 1)

 

Măgarii pe Vezuviu (1)

COMENTARII DE LA CITITORI