Magia părului: este un acumulator de energii şi informaţii (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

Ce se întîmplă cînd îţi vopseşti părul? (2)

Pentru că Petru cel Mare era mare şi la propriu, dar şi la figurat, a reuşit să impună noua modă pe care a adoptat-o după ce a călătorit în Olanda şi Franţa. După cum am spus, la fetiţe şi băieţi, după vîrsta de 16 ani, vîrfurile se scurtau cu lungimea unei unghii – cam 1,5 cm. Acest lucru se făcea numai cînd luna era în creştere. Părul tăiat nu se arunca, ci se strîngea într-o pungă, iar cînd era luna descrescătoare, părul se ardea în cadrul unui ritual ce necesita o anumită stare emoţională şi de spirit. O altă modalitate era ca părul tăiat să fie aruncat într-o apă curgătoare, cînd luna era în descreştere şi tot în cadrul unui ritual. „Aşa cum firele de păr plutesc (sau ard), aşa să se îndepărteze de mine (sau să ardă) toate relele şi energiile negative ce plutesc în jurul meu”. Acesta este un exemplu de descîntec utilizat în cadrul ritualului, cu elemente de magie simpatică. Restul părului de pe corpul uman îndeplineşte aceleaşi funcţii ca şi părul de pe cap. Din acest motiv,  nu este bine ca părul să fie epilat pentru că organismul simte o insuficienţă energetică, iar părul începe să crească mult mai negru şi mult mai gros, deoarece organismul tinde să completeze insuficienţa energetică.

În Europa, primul care a dat ordin consulului legionarilor străini ca toţi oştenii să fie raşi a fost împăratul roman Nero. La întrebarea comandantului Legiunii Străine, împăratul a răspuns: „Eu nu doresc ca ei să gîndească; pentru mine, este destul ca ei să îndeplinească ordinele şi dispoziţiile mele“… În Rusia, tunderea părului a început să fie practicată odată cu apariţia Creştinismului. Acest proces a fost încheiat la începutul Secolului XVIII, odată cu ucazul lui Petru I. Lui Petru I nu îi creştea barba şi era foarte complexat din această cauză. Astfel, el a găsit soluţia – toţi bărbaţii să îşi radă barba. Probabil fiecare dintre noi, măcar o dată în viaţă, a avut dorinţa, greu de stăpînit, de a-şi tunde părul. Viaţa decurge în ritmul său normal. Doar că simţi, tot timpul, o greutate care te apăsă. Ai vrea să arunci această greutate, dar nu poţi. O simplă vizită la coafor şi problema este rezolvată. După care simţi că parcă te-ai eliberat de cîteva kg. Cînd îşi taie părul, omul îşi scurtează şi din memoria energetică. De acest lucru este legat ritualul tunderii părului la călugărul novice. Dacă o persoană  a decis să devină călugăr, el trebuie  să fie ajutat. Şi pentru că părul păstrează o cantitate imensă de energie şi informaţie, călugărul este tuns 0, pentru a uita de viaţa lumească şi pentru a începe o viaţă nouă. Odată cu creşterea părului, acesta va acumula şi va păstra noi energii şi informaţii legate de viaţa duhovnicească. La ucrainieni, în trecutul îndepărtat, la vîrsta de 9 ani, copilul era tuns foarte scurt, lăsîndu-i-se doar o codiţă în vîrful capului. În aceeaşi zi, copilul era urcat pe cal şi i se dădea o armă adevărată. În acest fel, el trecea în lumea luptătorilor. Stramoşii noştri ştiau că părul poate acumula cantităţi imense de energie. Există legende care spun că pe măsură ce creşteau, codiţa băieţilor ajungea pînă la talie şi că, pe timp de luptă, aceasta se transforma într-o adevărată armă, iar dacă un duşman era lovit cu acea codiţă, lovitura se asemăna cu cea a unui obiect metalic. În trecutul îndepărtat, un viking condamnat la moarte îşi ruga  prietenul să îi ţină părul strîns în coada, astfel încît să nu o atingă  toporul şi să nu fie stropită de sînge. Atît de mult respect aveau luptătorii vikingi faţă de păr. Deloc întîmplător, chiar şi astăzi oamenii se tem de magiile legate de păr. În ezoterism, este foarte bine cunoscut faptul că omul în întregime  este reprezentat de  fiecare fir de păr. Şi orice influenţă se exercită asupra unui fir de păr, se răsfrînge asupra omului. Vrăjitorii australieni, de exemplu, legau cu firul de păr un anumit animal şi îl aruncau în curtea duşmanului. Astfel, animalul reprezenta o jertfă,  pentru că nu avea  nici o şansă de a supravieţui. În unele ţări din Europa de Est, pînă şi astăzi, oamenii urmăresc, cu atenţie, ca nu cumva părul lor să nimerească în bălegar. Se consideră că dacă se întîmplă aşa ceva, atunci  omul acela va avea o migrenă care va dura timp îndelungat. Şi la noi, în tradiţiile cele mai vechi, dar şi în prezent, oamenii ştiu tot felul de descîntece primitive, dar eficiente, în care se folosesc fire de păr. Din punct de vedere ştiinţific, părul omenesc reprezintă o matrice în care se păstrează memoria despre fiinţa umană. Pentru că din  firul de păr se fac analizele ADN care pot spune foarte multe lucruri interesante despre cel/cea care a murit cu multe secole în urmă: ce a mîncat, de ce boli suferea, la ce vîrstă a decedat.  Astfel, oamenii de ştiinţă americani şi ruşi, pornind de la un simplu fir de păr descoperit, undeva, în Alaska, au putut să afle cu ce s-a hrănit un eschimos al cărui corp a fost prins în gheaţă mai mult de 400 de ani. De aici, concluzia că trebuie să avem foarte multă atenţie şi grijă faţă de părul nostru. Şi nu numai faţă de podoaba capilară, dar şi faţă de cel care rămîne pe perie.

(va urma)

Anatol Basarab

COMENTARII DE LA CITITORI