Măi românilor, sînteţi zdraveni la cap?

in Război corupției

Am citit cea mai dură, tranşantă, nemiloasă dojană meritată transmisă poporului meu de un ambasador străin. Un fel de „mă, măi românilor, sînteţi întregi la minte?“. O spune nu un neica nimeni, ci ditamai ambasadorul Norvegiei la Bucureşti. Omul ăsta, diplomat venit dintr-o ţară în care nu prea creşte nici grîul, nici pătlăgica, nici floarea soarelui, nici leuşteanul, nu pricepe cum de o ţară cu un asemenea pămînt, toată traversată de gîrle şi izvoare şi izvoraşe, capabilă să hrănească, fără probleme, cu îndestulare, 80 de milioane de oameni, nu-i în stare să hrănească o populaţie de 5 ori mai mică. E un uriaş paradox, zice ambasadorul, exprimîndu-şi astfel perplexitatea. E, citesc eu pe dedesubtul răcnetului dojenitor, o idioţenie. Cum să imporţi tu, România, cireşe din Africa de Sud, usturoi din China, fasole din Etiopia, praz din Egipt, mere din Polonia, lăptuci din Brazilia? Cum să cumperi struguri, cînd ai podgorii care produc cele mai diverse soiuri de masă şi de vin încît să umpli toate mesele princiare ale lumii? Cum să cumperi, măi România, nu ţi-e ruşine, struguri din soiul Italia, veniţi chiar din Italia, cînd, şi nesăpată, o vie de la Drăgăşani sau Pietroasele sau Valea Călugărească sau Odobeşti îţi poate da struguri de masă la fel de buni, dacă nu chiar mai buni decît cei cumpăraţi din Cizmă şi stropiţi abundent cu pesticide?
Se miră ambasadorul Norvegiei într-o conferinţă publică şi o sută de politicieni şi oameni de afaceri şi de gură cască prezenţi în sală îi dau, tîmp, dreptate şi apoi pleacă acasă liniştiţi. Alo, domnule Guvern, ai vreo soluţie să nu mai cumpărăm praz din Egipt, fiindcă se ridică Nea Mărin din mormînt, îi insulţi nu doar Băileştii, ci şi opera umoristică? Alo, nea ministrule agricol, ai vreo idee cum să nu mai cumpărăm vagoane de usturoi din China, fertilizat cu rahat uman, fiindcă chinezii nu aruncă nimic şi găsesc utilitate şi productului ieşit din găoază, şi să folosim usturoiul nostru, îngrăşat cu gunoi de grajd, fiindcă la noi creşte un usturoi mai bun şi mai usturoi ca usturoiul lor, cu condiţia să-l pui în pămînt? Ne spune nu un neica nimeni, ci un diplomat care nu-şi pierde cumpătul cu una cu două, uluit – din iubire pentru noi, fiindcă altă motivaţie n-ar avea – că sîntem, ca să nu zică idioţi, paradoxali. Da, nea norvegianule! Sîntem un paradox european. Şi dacă mai cauţi niţel, mai găseşti şi alte paradoxuri. Îţi mai zic eu unul. Acum un sfert de veac, exportam mobilă în toată lumea. Pădurile noastre erau vîndute sub formă de viori şi paturi şi scrinuri sculptate. Nemţii cumpărau, era singura şmecherie îngăduită, în lădiţe de lemn, musai în lădiţe de lemn, legume şi fructe româneşti. Îi interesau, în primul rînd, lădiţele. Azi vindem, în lumea arabă mai întîi, apoi în lumea europeană şi-n toate lumile, exclusiv buşteni. Lemn brut. Cumpărăm de-ale gurii. Cumpărăm grîu în ţara grînelor şi cumpărăm cireşe. Cînd, mă întreb, vom cumpăra dude? Din Guineea Bissau sau din Tanganica? Şi zarzăre. Încă nu importăm zarzăre. Să cumpărăm şi zarzăre. Da, domnule norvegian, ai slobozit un strigăt pe care-l recepţionez ca pe o dovadă de dragoste. Transmite dragostea asta care să ne trezească, chiar dacă te fereşti să ne numeşti idioţi, ci doar paradoxali.
P:S. Am publicat acest comentariu prin august 2015. L-am regăsit, reluat sub diverse titluri şi semnături, pe amplele şi sofisticatele reţele ale comunicării internetiste. Că-l semnează alţii, n-ar fi o nenorocire şi, oricum, nu mi se întîmplă prima oară. Dar e atribuit Ambasadorului, ceea ce este aproape ilogic. Nu scrie un ambasador un comentariu despre ceea ce el însuşi a spus!

Lucian Avramescu

COMENTARII DE LA CITITORI