Mămăliga mai face şi explozie… (1)

in Pentru împrospătarea memoriei

Fraţi români din toată Ţara, astăzi, 22 octombrie 1997, începe o eră nouă în Istoria României. Să ţineţi minte această zi de toamnă, pentru că se marchează începutul Marşului nostru simbolic către Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria. Va fi un marş lung şi greu, dar cauza e dreaptă şi pentru Patria noastră nici un sacrificiu nu este prea mare. Să te ferească Dumnezeu de omul disperat, care nu mai are ce să le dea copiilor de mîncare şi vede că paragina şi dezastrul cotropesc căminul lui, obştea lui, Ţara lui întreagă. Aş dori să-mi permiteţi să încep prin a vă mulţumi din inimă că aţi răspuns invitaţiei lansate de Parteneriatul pentru Bucureşti, alcătuit din filialele municipale ale P.D.S.R., P.R.M. şi Partidului Pensionarilor, la care s-au adăugat între timp şi Asociaţia Chiriaşilor din Casele Naţionalizate, precum şi alte partide, asociaţii, ligi şi fundaţii. Este dreptul nostru să ne organizăm, să ne întîlnim şi să dezbatem public, în Agora Cetăţii, problemele mari şi grave ale Ţării noastre. Pentru că altceva nu mai avem voie să facem şi orice încercare de a comunica şi în alt fel mesajul nostru, este reprimată cu brutalitate de reţelele unei Mafii Politice infiltrate la toate nivelurile Puterii şi ale mass-media. La Televiziunea Română nu avem acces, deşi aceasta e postul public şi e obligată, prin lege, să fie imparţială şi să informeze corect populaţia. Însuşi Mitingul de azi era să fie deturnat de către conducerea Primăriei Generale a Capitalei, care, deşi noi aveam toate aprobările obţinute de 3 zile, s-a pretat la o diversiune josnică, difuzînd comunicate repetate, la Radio Bucureşti, cum că Adunarea ar avea loc în cu totul altă parte.

Dacă le-ar fi stat în putere, ar fi comandat şi o ploaie, numai ca să nu ne adunăm. O serie de publicaţii aservite Puterii deformează grav tot ceea ce spunem sau ceea ce facem noi – n-aveţi decît să luaţi presa din dimineaţa acestei zile şi veţi vedea cum se lansează la apă corabia pirateriei şi a necinstei, minţindu-se populaţia cum că noi vrem să instigăm la violenţă şi să răsturnăm prin forţă Regimul Constantinescu-Ciorbea. Dacă un om amărît geme pe stradă, strigînd: „Mi-e foame!”, imediat sare Cornel Nistorescu de la „Evenimentul zilei”, cu figura lui abulică, şi-l dădăceşte cam aşa: „Bine, omule, dar nu te gîndeşti la coaliţia guvernamentală, la stabilitatea Ţării, la imaginea noastră peste hotare? Asta-i problema noastră acum? De ce instigi la revoltă?” Faptul că directorul ziarului respectiv are nu mai puţin de 3 vile – la Bucureşti, Snagov şi Braşov – şi şi-a înscenat furtul propriilor bijuterii de aur, ca să scape de un partaj la divorţ, arată calitatea etică mizerabilă a „lupilor moralişti”, care vă tot invită să strîngeţi cureaua, în timp ce ei fac averi colosale pe spinarea voastră. Dacă vine un alt nefericit şi urlă: „M-am săturat!”, îşi face apariţia, instantaneu, celălalt pompier de serviciu de pe scara de incendiu a Palatului Cotroceni, numitul Sorin Roşca-Stănescu, scormonitor prin canalele Bucureştilor, care, cu o neruşinare şi o violenţă ieşite din comun, pe care i le cunosc din anii de liceu, pe vremea cînd îşi bătea propriul tată, îl va pune imediat la zid pe bietul protestatar, acuzîndu-l că e comunist, securist, extremist, antireformist şi chiar fascist. Dacă unii şefi ai Serviciilor Secrete ale Ţării ar spune public ce mi-au spus mie în particular, ziarul „Ziua” ar trebui scos în afara Legii, pentru că primeşte sute de mii de dolari pe an din Canada, de la o agenţie de spionaj, şeful publicaţiei fiind, de altfel, unul dintre cei 3 directori de cotidiene nominalizaţi ca spioni. Dar vine şi al treilea om din gloată, care îndrăzneşte să reclame că se apropie iarna, şi în casă e frig, şi nici măcar la spital sau la azil nu poate fi primit, fiindcă nu mai sînt medicamente, şi nici hrană, realităţi dramatice, care au devenit o dominantă a societăţii noastre. Imediat, tabără cu gura pe ei ceilalţi terorişti de presă, Petre Mihai Băcanu, Andrei Cornea, Alina Mungiu-Pippidi, Radu Budeanu, Radu Nicolau, Mircea Dinescu, Alex. Ştefănescu şi alţii de aceeaşi teapă, care îl leagă fedeleş pe temerar, declarîndu-l tocmai bun de dus la Ospiciu. I-am nominalizat pe toţi aceştia pentru că eu însumi sînt ziarist, public de exact 30 de ani în presă, cunosc foarte bine ce forţă poate avea mass-media şi, pur şi simplu, îmi e ruşine de ceea ce se petrece acum în breasla noastră, ocupată de impostori, nemernici şi trădători de Ţară! Niciodată nu mi-aş fi putut închipui că presa română, pe care au slujit-o spirite nobile şi justiţiare, ca Mihai Eminescu, George Bariţ, I.L. Caragiale, N.D. Cocea, Nicolae Iorga, Tudor Arghezi, Pamfil Şeicaru, Eugen Barbu, va ajunge să-i numească „huligani” şi „tîlhari” pe muncitorii grevişti, iar pe patrioţii care apără viaţa şi demnitatea românilor din Transilvania să-i ştampileze cu calificativele infamante de xenofobi şi şovini, ba chiar şi nebuni. Va veni în curînd clipa cînd se va vedea cît de mult rău au putut face Poporului Român, într-un moment istoric crucial, toate aceste publicaţii sau emisiuni de Televiziune, care ar fi în stare să slujească orice forţă malefică, pentru nişte blestemate contracte publicitare, sau burse peste hotare, ori bani negri – numai interesele adevărate ale Neamului Românesc nu le vor sluji. Atunci cînd simţiţi că psihoza care apasă societatea românească este mai chinuitoare decît de obicei, cînd vă treziţi dimineaţa şi vă luaţi lumea în cap de lehamite şi disperare – e bine să vă gîndiţi că la boala asta de nervi, care a pus stăpînire pe Cetate, şi pe care unii o numesc „criză morală”, a contribuit şi politica iresponsabilă a noii conduceri a Televiziunii Române şi a unor publicaţii, care au evoluat de la vînătoarea de oameni la vînătoarea unui Popor întreg. Mie nu mi-e frică de toţi aceşti mercenari, şi nici de stăpînii lor din străinătate, aşa că îi avertizez că, pentru tot răul pe care îl fac ei Poporului Român, să se aştepte din partea mea la cea mai severă pedeapsă. Terorismul de presă înregistrat în România din 1990 încoace reprezintă o molimă mult mai periculoasă decît epidemiile de holeră şi o ciumă din secolele trecute. Asta nu mai e democraţie, ci batjocură. Asta nu mai e libertate de expresie, ci atentat la Siguranţa Naţională şi subminare a Economiei Ţării. Pentru că atunci cînd justifici lichidarea unor ramuri economice strategice, cum sînt mineritul, petrochimia, zootehnia şi industria de apărare, minţindu-i pe oameni că ce bine ar fi dacă s-ar lăsa azvîrliţi în şomaj – te faci vinovat de atentat la independenţa alimentară şi energetică a Ţării, periclitînd întreg eşafodajul Apărării Naţionale şi chiar supravieţuirea biologică a acestui Popor.

Şi, odată ajuns aici, daţi-mi voie să mă refer la cîteva dintre nemulţumirile grave care ne-au scos şi pe noi, şi pe dvs., în stradă. În decembrie 1996, la şedinţa de învestitură a Guvernului Ciorbea, am rostit, în faţa Camerelor Reunite ale Parlamentului, un discurs îndurerat. Am avertizat atunci că programul de guvernare anunţat n-are cum să dea rezultate, nici în 1.000 de ani, că vînzarea pămîntului către străini e o practică nesănătoasă şi fără precedent în Istoria României şi că antrenarea U.D.M.R.-ului la conducerea Ţării poate duce la o veritabilă catastrofă. Semnalul de alarmă pe care l-am tras atunci n-a reuşit să stopeze rinocerizarea galopantă a Guvernului româno-maghiar. Noua Putere, instalată prin cele mai scelerate minciuni care s-au rostit vreodată în politica românească, se credea stăpînă pe situaţie. Ei n-aveau nici o strategie – ci o şmecherie îndelung însuşită şi exersată, în anii de instructaj prelungit pe care îl primiseră de la Fundaţia Hans Seidel din Germania, de la Fundaţia pentru Democraţie din S.U.A. şi de la alte agenţii de spionaj mascat. Ei n-aveau în minte decît lichidarea rapidă a Patrimoniului Naţional, strîngerea de fonduri pentru consumul intern, ca să astupe gura populaţiei o perioadă cît mai îndelungată, pentru a cîştiga timp şi a pune în aplicare planul unei restauraţii diabolice. Şi astfel, în loc să se elaboreze şi să se voteze legi importante, pe care populaţia le aşteaptă, cum ar fi legea Patrimoniului Naţional şi Legea Turismului – „monstruoasa coaliţie” a dat la întors, în regim de urgenţă, Legea Fondului Funciar, Legea Imobilelor Naţionalizate, Legea Administraţiei Publice Locale, Legea Învăţămîntului şi alte acte normative. Toate modificările astea, care costă Parlamentul şi timp, şi bani, au la origine un clientelism politic mai mic, sau mai mare, dar la fel de sinistru. Pe care îl cauţi, din coaliţia guvernamentală, are de revendicat cîte o vilă, două, ba chiar blocuri întregi, sau păduri şi moşii întinse. Milionul de voturi ungureşti, care i-a adus la Putere pe aceşti geambaşi politici, trebuie răsplătit, astfel încît s-a rupt, în mod brutal, echilibrul şi aşa destul de fragil care exista în Transilvania. Pe mîna şi cu acordul unei Puteri trădătoare de Neam are loc procesul de maghiarizare forţată a mai multor judeţe din Transilvania. Am avut privilegiul de a intra în posesia unui document stupefiant, pe care mă bucur – ce bucurie tristă! – că l-am publicat primul în presa română: e vorba de Statutul de Autonomie a aşa-zisei Ţări a Secuilor, cuprinzînd judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. Revanşismul unguresc pregăteşte un stat în stat, cu un preşedinte propriu, cu o Poliţie proprie, aici, în inima României. Zilele trecute, am mai primit o adresă, pe care autorul proiectului amintit, Csapó Joszef, i-o expedia tovarăşului său de partid, Akoş Birtalan, căruia îi cerea să intervină pentru împroprietărirea unui Ordin Catolic din Ungaria cu… Băile Felix! Primul, Csapó Joszef, e senator al României. Al doilea, Akoş Birtalan, e ministrul Turismului României. Amîndoi sînt plătiţi cu bani grei, au şefe de cabinet, au maşină la scară şi numeroase facilităţi şi onoruri, toate pe spinarea Statului Român. Şi de acolo, de sus, unde i-a cocoţat tandemul inconştient Emil Constantinescu – Victor Ciorbea, ei îşi răsucesc mustaţa de honvezi, scot cuţitul de la tureatca cizmei şi îl înfig în inima aceluiaşi Stat Român! Dacă pui piciorul în prag şi îi iei la întrebări, vor spune că au vorbit sau că au acţionat în nume personal – numai că, în nume personal, cel mult te poţi spăla pe dinţi, dimineaţa, la baie, nicidecum nu umbli cu foarfecă pe hartă şi nu instigi la segregaţie, într-o Europă care tocmai vrea să se unifice. Avem de-a face cu aceeaşi stare de lucruri care a urmat Diktatului de la Viena. Numai că atunci se produsese un Diktat fascist impus de Hitler şi Mussolini, iar Nord-Vestul Transilvaniei intrase sub ocupaţia militară a Ungariei lui Horthy.

(va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

(22 octombrie 1997, Piaţa Senatului, din Bucureşti)

 

O problemă vitală a Ţării: casele naţionalizate (1)

COMENTARII DE LA CITITORI