Mămăliga mai face şi explozie… (2)

in Pentru împrospătarea memoriei

Ceea ce au făcut ungurii cu armele, atunci, iată că fac acum cu şantajul politic, exploatînd la sînge setea nesăbuită, de Putere, a unor români fără scrupule, fără Ţară şi fără Dumnezeu. Aşa-zisa „imagine bună” pe care ar fi căpătat-o România, brusc, peste hotare, este una dintre cele mai abjecte şarlatanii pe care le-am întîlnit vreodată. Ea poate fi înţeleasă prin întoarcerea subită, cu 180 de grade, a atitudinii congresmanului american de origine maghiară Tom Lantos. Întreaga lui viaţă, acesta a fost un duşman înverşunat al Poporului Român, acuzînd Trianonul şi făcînd apologia ocupaţiei horthyste. Imediat cum a fost cooptată la Guvernarea României această „coloana a V-a”, care e U.D.M.R.-ul, Tom Lantos a şters cu buretele 50 de ani de activitate ostilă – în fond, întreaga lui viaţă – s-a întors pe călcîie şi a început să laude noua Putere, care s-ar afla, chipurile, pe drumul cel bun. Tot el i-a dat să scrie, după dictare, lui Bill Clinton, cam aceleaşi aprecieri.

Traseul diversiunii e foarte simplu: Mafia Transnaţională care domină lumea şi care are destule căpetenii cu unguroaice în pat, pe post de neveste sau de amante, susţine politic, moral şi financiar tripleta C.D.R. – U.S.D. – U.D.M.R., singura care poate duce pînă la capăt scenariul de ruinare şi de federalizare a României. Cu cît e mai rău pentru Poporul Român, cu atît e mai bine pentru oligarhia care ne monitorizează. Cu cît vîrîm mai adînc gîtul în jug şi ne transformăm într-o colonie de tip african, cu atît mai multe laude şi coroniţe vor primi guvernanţii noştri.

Adevărul este că forţele răului care domină politica şi finanţele Occidentului, şi care ţin sub cizmă propriile popoare, n-au nevoie de un stat puternic şi independent aici, la Gurile Dunării. Din acest motiv a încurajat programul aberant al pretinsei reforme, care e genocid în toată regula, şi tot din acest motiv au fost impuse şi susţinute Tratatul cu Ucraina şi pretenţiile tot mai sufocante ale U.D.M.R.-ului. Încă din 1990, am publicat documente cu privire la un pericol mortal care paşte România: şi anume organizarea paramilitară a U.D.M.R.-ului, pe case, pe străzi, cartiere, localităţi, evidenţă dublată de înarmarea cuiburilor neo-horthyste. Aduceţi-vă aminte cît de josnic m-au atacat politicienii C.D.R., dar şi presa vînzătoare de Neam, în articole de genul „Diversiunea Ardeal”, iată că, astăzi, aceeaşi presă care a încercat să înăbuşe sau să pună surdină alarmei trase de „România Mare”, e nevoită să recunoască faptul că am avut dreptate. Am fi naivi dacă am pretinde scuze din partea unor profesionişti plătiţi cu bani grei să-i compromită, cu orice preţ, pe liderii Naţionalismului Luminat românesc. Dimpotrivă, cu cît creştem în sondaje, cu atît mai mult ne vom aştepta la atacuri şi mai mîrşave. În mai puţin de 1 an de cînd U.D.M.R.-ul, în loc să fie scos în afara Legii, conduce România, situaţia s-a degradat îngrijorător în Transilvania, românii sînt azvîrliţi în şomaj, pentru a fi siliţi să părăsească judeţele, profesorii noştri stau cu valizele la uşă, gata de plecare, măicuţele unui ordin creştin românesc sînt izbite cu capul de scări şi o atmosferă de revoltă surdă mocneşte pretutindeni. Se merge cu neruşinarea pînă acolo încît se pretinde, ba prin Parlament, ba prin presă, că pentru situaţia asta explozivă sînt de vină şi extremiştii români, şi extremiştii unguri. Idioată formulă! De ce-or fi extremişti românii, la ei acasă? Ce interes am avea noi, cei de la P.R.M. sau de la alte partide, să ridicăm aceste probleme, dacă ele n-ar exista cu adevărat? Ce-ar trebui să fac eu, bunăoară, ca să dovedesc că nu sînt antimaghiar? Să mă însor cumva cu Ciocciolina? Mulţam fain, nu servesc, din două motive: întîi că am o familie minunată, şi apoi că nu vreau să-mi stric educaţia! Pe nişte maghiari cinstiţi şi cu o judecată sănătoasă, ca Iuliu Furo sau Hajdu Gyözö, în ce categorie îi vor trece detractorii noştri: în rîndul extremiştilor români, sau în cel al extremiştilor maghiari? În aceste condiţii, cînd nu mai există cale de întoarcere, cînd s-a depăşit orice măsură şi mai rău de-atît nu poate fi, Partidul România Mare anunţă că, indiferent de reacţia unor forţe externe necinstite, atunci cînd va ajunge la Putere, în 24 de ore va scoate în afara Legii organizaţia de tip fascist U.D.M.R.! Şi să se termine o dată cu povestea asta de adormit copiii, cum că există udemerişti radicali şi udemerişti moderaţi. Prin apartenenţa la o trupă de şoc, paramilitară, care încalcă normele democratice existente în lume, toţi aceştia sînt duşmani declaraţi ai Poporului Român, ai democraţiei şi ai umanităţii. Ar fi bine să bage la cap că, pînă îi va apăra Budapesta, ei vor avea de-a face cu fiii Naţiunii Române. Nu ne-a fost frică niciodată de unguri, de-a lungul Istoriei, şi n-o să ne fie frică nici acum! Chiar dacă ministrul Apărării Naţionale, Victor Babiuc, s-a angajat la Budapesta, în faţa omologului său maghiar, că Armatele celor două Ţări trebuie să lupte împotriva forţelor naţionaliste din România şi Ungaria. Adică ce-ai să ne faci, domnule ucrainian şi francmason declarat, o să pui avioanele, tancurile şi submarinelepe noi? Nouă nu ne e ruşine că sîntem naţionalişti, fiindcă aşa au fost toţi corifeii Neamului Românesc, de la Mihai Viteazul şi Hasdeu, pînă la Eminescu, Iorga, Pârvan, Goga şi Titulescu – dar matale nu ţi-e ruşine că eşti trădător de Ţară şi că ai pus pe butuci Armata şi capacitatea de apărare a României?

Iubiţi cetăţeni, ne-am adunat astăzi aici, după 100 de zile de la expirarea Contractului de 200 de zile cu care C.D.R. a cîştigat alegerile. Aşadar, au trecut 300 de zile de cînd Ţara e guvernată de nişte mincinoşi. Nu numai că nici una dintre promisiunile electorale n-a fost respectată, ci totul a fost făcut exact pe dos, parcă în duşmănie. Numărul şomerilor a crescut, preţurile au atins cote aberante, depăşind la unele mărfuri chiar preţurile din Occident, nivelul de trai s-a prăbuşit sub limita sărăciei, dincolo de care nu mai poate fi decît canibalismul sau sinuciderea. Unde te duci, unde te-ntorci, numai jale şi indignare. Absolut nimic nu mai merge bine în România şi n-are cum să meargă. Fiindcă nici o construcţie zidită pe minciună nu poate dăinui. Acum se face dovada că România are, din păcate, cel mai mare procent de „cozi de topor” pe cap de locuitor. Mă uit uneori la colegii mei din Senat, ţărănişti şi liberali în special. Ei ştiu că fac rău, că votează şi că acţionează, de multe ori, împotriva voinţei, a convingerilor, a educaţiei şi a tradiţiilor lor de familie. Le este şi lor jenă de ceea ce sînt siliţi să facă, mai ales cînd ei văd că partidele ce se pretind moştenitoare ale marilor bărbaţi de Stat Iuliu Maniu şi Ionel I.C. Brătianu au intrat în cîrdăşie cu un partid moştenitor al lui Mikloş Horthy şi, tustrele, joacă ceardaşul pe mormîntul României. Şi nu numai atît, dar au mai votat şi ruşinosul Tratat cu Ucraina, prin care străvechi teritorii româneşti au fost abandonate, de bună voie, în ghearele unei Ţări rapace. Încă o dată, aşa-zisul fler politic al lui Emil Constantinescu s-a dovedit a fi apă de ploaie, cărată eventual cu găleata, pînă la etajul IX. Nu numai că situaţia românilor din Bucovina de Nord, Basarabia de Sud şi Ţinutul Herţa nu s-a îmbunătăţit, dar viaţa lor s-a degradat brusc şi Kievul acţionează cu o brutalitate pe care noi am anticipat-o. Nu-mi propun o revistă a presei, dar mă văd nevoit să pomenesc două titluri apărute chiar azi-dimineaţă, în „Evenimentul zilei”, ziar care ne acuzase de toate păcatele iadului, atunci cînd am refuzat să votăm scandalosul act de trădare. Aceste titluri sînt: „Guvernul de la Kiev a trecut la ucrainizarea forţată”, precum şi „Pămîntul românilor bucovineni se împarte cu generozitate ucrainienilor aduşi de pretutindeni”. Prin urmare, nu numai ungurii practică, pe faţă, purificarea etnică, ci şi ucrainienii. Şi ambele barbarii au loc pe teritorii româneşti. În faţa acestei situaţii deznădăjduite, rămîn măcar cu mîngîierea că luni, 20 octombrie a.c., în Sala de Marmură a Senatului, am fost singurul senator român care a cerut delegaţiei parlamentare de la Chişinău, condusă de Dumitru Moţpan şi Iurie Roşca, să acţioneze de urgenţă pentru eliberarea din temniţă a fratelui nostru, unionist ca şi noi, creştin ca şi noi, luptător ca şi noi, Ilie Ilaşcu.

Evenimentele se precipită în România. Ne-a ajuns, tuturor, cuţitul la os. Dacă eu n-aş fi ieşit azi în stradă, m-aş fi considerat complice la crima de lez-naţiune săvîrşită de o Putere bolnavă. Acuz Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria de înaltă trădare de Ţară, de înfometarea deliberată a Poporului Român, de primejduirea Siguranţei Naţionale, de ipotecarea viitorului Ţării. Românii nu mai sînt induşi în eroare de masca marţială pe care şi-a tras-o Emil Constantinescu, care, în nopţile albe pe care le petrece la Cotroceni sau la Scroviştea, ca un huhurez, se visează ba Alexandru Ioan Cuza, ba Bill Clinton. Am avut toată bunăvoinţa faţă de acest om l-am lăsat în pace timp de 10 luni de zile, să se exprime, să vedem ce poate să facă pentru această Ţară, căreia îi promisese că nu se va mai sacrifica Poporul, ci clasa conducătoare. Şi am văzut cum s-a sacrificat clasa conducătoare, care din noiembrie 1996 şi pînă acum s-a certat şi încă se mai ceartă, ca la uşa cortului, pe funcţii ministeriale, pe prefecturi, pe posturi de ambasadori, pe dregătorii care mai de care mai bănoase, fără nici o urmă de ruşine, oferind populaţiei un spectacol mai revoltător chiar decît Mafia siciliană sau cea americană, care, măcar, tot mai păstrează nişte aparenţe de stil şi civilitate. România e tratată ca o pradă, aidoma unei căprioare încolţite, toţi lupii băştinaşi şi şacalii străini trag cu colţii de trupul ei şi ea se uită cu ochii mari şi umezi la noi, şi ne imploră din priviri şi printr-un scîncet stins să-i sărim în ajutor. A trecut vremea vorbelor, a venit vremea faptelor şi a acţiunii politice concrete.

Mă adresez vouă, grevişti ai foamei, care staţi sub corturile albe ale păcii, de mai mult de două săptămîni. Un partid care se pretinde a fi creştin şi democrat se poartă faţă de voi ca o sectă satanică. Prin idealismul şi spiritul vostru de jertfă, voi faceţi acum dovada şi proba verităţii, cum se spune în Justiţie, că în decembrie 1989 n-aţi ieşit pe baricade pentru privilegii şi nu sînteţi fripturişti, aşa cum vă acuză, cu cinism, acelaşi „Eveniment al zilei”. Şi cine oare vă insultă pe voi, astăzi? Un fost deţinut de drept comun, pe nume Nicolae Dide, care şi-a cumpărat postul de senator vărsînd în visteria P.D. suma de 200 de milioane de lei. Şi cine vă mai jigneşte? Un actoraş ratat şi sîsîit la minte, care, în 22 decembrie 1989, se zice că l-a înjunghiat pe cel mai bun prieten al lui, Nicu Ceauşescu, după care a incendiat Biblioteca Universitară, ca un piroman nebun, apoi a văzut că e mai rentabil să fii monarhist, într-un Guvern republican. L-am numit pe Ion Caramitru, care sîmbătă, 18 octombrie 1997, a acordat un interviu postului de radio BBC unde, beat mort fiind şi carte neştiiind, a spus despre foştii membri ai P.C.R. şi lucrători ai Securităţii, citez: „În mod logic, toţi aceşti oameni ar trebui să fie ucişi!” Iată că după piesa „Un Hamlet de provincie”, acest personaj cu instincte criminale joacă în piesa „Un Hitler de provincie”, drept pentru care eu, unul, voi cere o expertiză psihiatrică pentru el. Din nefericire, nu e singurul membru al Guvernului Ciorbea care are porniri bestiale, de pedepsire şi exterminare: atitudini mai mult sau mai puţin asemănătoare au şi Mircea Ciumara, Gavril Dejeu şi chiar Victor Ciorbea, cu ochiul lui rece, care-i şi întrece! Aici, în atitudinea Puterii bicefale Constantinescu-Ciorbea faţă de sacrificiul vostru, se confirmă politica lor împotriva întregului Popor Român. Pentru că ce altceva decît o grevă a foamei, involuntară, este mizeria crîncenă care îşi fîlfîie aripile negre peste Ţară, şi ce altceva decît nişte corturi şubrede, prin care seceră vîntul sălbatic, sînt casele şi apartamentele românilor, în pragul unei ierni care se anunţă extrem de grea? Dar preşedintele nu e preocupat decît de propria imagine şi de voiajurile lui peste hotare: în numai 10 luni a vizitat Germania, Indonezia, Japonia, China, Belgia, Luxemburg, Bulgaria, Ucraina, Italia şi acum se pregăteşte să-şi ia zborul spre Paris şi Berlin.

Vă vorbesc şi vouă, militari, poliţişti, jandarmi, sepepişti şi sereişti – noi vă iubim, sîntem fii ai aceleiaşi Patrii, ştiu prea bine că o duceţi tot mai greu. Să nu dea Domnul să vă lăsaţi tîrîţi de unii dintre şefii voştri într-o încleştare cu populaţia Ţării, care n-are nici o vină că a ajuns în sapă de lemn. Politrucii vin şi pleacă, nu mai ştie nimeni cine a fost ministru de Interne acum 10 sau 20 de ani, dar Interesul Naţional va dăinui cît va dăinui sub soare acest Popor binecuvîntat, iar voi aţi depus un Jurămînt să apăraţi Patria, care e sacră şi inalienabilă.

Mă rog şi de voi, muncitori şi ţărani români, să aveţi puterea de a vă mai duce crucea încă puţin, fiindcă orice coşmar din lume are un sfîrşit. Sînteţi buimăciţi, cămările voastre sînt pustii, uneori vă vine să ieşiţi la drumul mare şi să vă haiduciţi, copiii voştri sînt străvezii de foame şi n-au mai pus o hăinuţă nouă pe ei de-atîţia amar de ani, iar voi vă frămîntaţi palmele de grija zilei de mîine şi încă nu pricepeţi ce năpastă v-a lovit familia şi Ţara.

Vă vorbesc şi vouă, gospodine, elevi, studenţi, funcţionari, intelectuali şi pensionari, care plătiţi cel mai amarnic spiritul aventurist al acestei „echipe a morţii” şi constataţi, din uimire în uimire, că se poate şi mai rău şi că Ţara e zguduită de un cutremur prelungit, al anarhiei, prostiei şi lăcomiei. Aveţi încredere în forţele naţionale! Sămînţa patriotismului românesc n-a pierit. Nu vă fie ruşine cu noi, fiindcă am fost etichetaţi ca extremişti. Adevăratul şi singurul extremism este ruinarea economiei naţionale, vînzarea de Ţară. Tot ceea ce facem este în legitimă apărare a acestui Popor atît de bun, atît de blînd, atît de oropsit. România este şi va rămîne Republică! România este şi va rămîne stat naţional şi unitar, suveran şi independent! Să se termine o dată cu umilirea şi înfricoşarea românilor, la ei acasă! Să se termine o dată cu aventurierii români şi străini, care au scos Ţara la mezat şi au adus Poporul Român la exasperare! Din cînd în cînd, în Istorie, mămăliga mai face şi explozie…

Iată de ce, Partidul România Mare formulează 2 revendicări esenţiale: 1) Demiterea imediată a Guvernului Ciorbea; 2) Organizarea de alegeri anticipate, prezidenţiale şi parlamentare, cel tîrziu pînă în februarie 1998. Noi înţelegem să urmăm calea procedurilor democratice. În caz contrar, „echipa morţii”, care ţine în stare de şoc România, se face vinovată de tulburările sociale grave care vor avea loc şi în care noi nu sîntem implicaţi cu nimic. „Boala copilăriei ţărănismului” ar fi cazul să treacă, iar aceşti impostori e timpul să priceapă că n-a existat nici o manipulare politică în greva minerilor de pe Valea Jiului, sau în revolta de la Valea Călugărească, ori în demonstraţiile elevilor, sau în răscoala deţinuţilor de la Jilava, înăbuşită în sînge, de miniştrii Valeriu Stoica şi Gavril Dejeu, sau în grevele şi marşurile atîtor categorii de cetăţeni, or, mai nou, în greva foamei pe care o fac revoluţionarii nu numai aici, ci şi în toată Ţara. Populaţia e intoxicată zi şi noapte că nu există altă variantă de guvernare. Ba există, doamnelor şi domnilor! Nici nu-ţi trebuie prea multă filosofie, ajunge doar să NU faci ceea ce face Guvernul Ciorbea, care sufocă economia cu perna, în somn, cum a făcut Richard al III-lea cu nepoţii săi. Nu ne plac deloc viziunile catastrofice, dar asta este realitatea. Boală lungă, moarte sigură. De altfel, la comemorarea unui an de la venirea la Putere a forţelor întunericului, P.R.M. pregăteşte o „Carte Neagră” a Guvernării Ciorbea.

Bate-i, Doamne, pe duşmanii Poporului Român, cum ştii Tu mai bine! Pentru neruşinarea cu care mint, şi înşală, şi fură, şi calcă în picioare un Popor întreg, şantajîndu-l şi ameninţîndu-l mereu cu represaliile străinilor, dă-le Tu, Doamne Dumnezeule, după inima şi sufletul lor de cîini turbaţi, prăvăleşte din înaltul cerului toate plăgile biblice şi fierbe-i în cazanele Iadului! Binecuvîntează, Părinte Ceresc, minunatul Popor Român, apără-l de necazuri şi fereşte-l de rele, scapă-l de mizeria care şi-a abătut puhoaiele peste creştetul lui nins de două milenii, vie împărăţia Ta, căci a Ta e puterea, şi slava, acum şi în vecii vecilor! Amin!

Sfîrşit

CORNELIU VADIM TUDOR

(22 octombrie 1997, Piaţa Senatului, din Bucureşti)

 

Mămăliga mai face şi explozie… (1)

COMENTARII DE LA CITITORI