MANIFESTUL DE LA CLUJ-NAPOCA România trebuie condusă de români! (1)

in Pentru împrospătarea memoriei

Îngăduiţi-mi să vă adresez, în această zi friguroasă de noiembrie, salutul călduros al Partidului România Mare! Am venit în Clujul străbun cu artileria grea a partidului nostru, într-o adevărată expediţie. Aveţi acum posibilitatea să-i cunoaşteţi, pe viu, pe cîţiva dintre cei care duc greul luptei politice pentru cauza naţională: deputatul de Bucureşti Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al partidului, secretar al Camerei Deputaţilor; deputatul de Iaşi prof. univ. dr. ing. Anghel Stanciu, vicepreşedinte al partidului, preşedintele Comisiei de Învăţămînt a Camerei Deputaţilor, cel care a ţinut piept pretenţiilor aberante ale hungarismului; senatorul de Constanţa colonel (r) dr. Ioan Cârciumaru, vicepreşedinte al partidului, preşedintele Comisiei de Sănătate a Senatului României; deputatul de Hunedoara Ilie Neacşu, secretar al Comisiei pentru Agricultură a Camerei Deputaţilor, directorul revistei „Europa”; deputatul de Prahova colonel (r) ing. Marcu Tudor, secretar al Comisiei de Apărare a Camerei Deputaţilor; deputatul de Tulcea Sever Meşca, membru al Comisiei de Politică Externă a Camerei Deputaţilor; deputatul de Teleorman prof. Florea Buga; deputatul de Constanţa Gh. Ariton; generalii Traian Băndilă şi Liviu Ciubâncan; colonelul Ilie Merce; căpitanul Constantin Bucur, proaspăt condamnat de o Putere discreţionară; senatorul de Vaslui Florea Preda; colonel (r) dr. Ioan Marinescu, fost secretar al Camerei Deputaţilor; deputatul de Dolj ing. Nicolae Vasilescu, preşedintele Organizaţiei de Tineret a P.R.M. ş.a. După cum vedeţi, avem toată harta Ţării.

Ne-am dat întîlnire aici, în cea mai puternică cetate a Transilvaniei româneşti, la Cluj-Napoca, pentru a omagia după cum se cuvine un eveniment minunat, unic într-un secol: jubileul a 80 de ani de la Unirea cea Mare şi Veşnică, săvîrşită la 1 Decembrie 1918.

Atunci, la sfîrşitul acelui an crucial, vulturii mîndriei naţionale au arcuit un gigantic curcubeu Tricolor de la un capăt la altul al Daciei, vestind lumii întregi că Poporul Român a intrat între hotarele sale fireşti şi milenare. Glorioasă fie memoria acelei generaţii de aur, care, pe tot parcursul celor 5 ani grei de neutralitate şi, mai apoi, de război, a uitat de sine, şi-a abandonat spiritul de conservare propriu speciei omeneşti şi a făurit visarea cea veche a înaintaşilor: România Mare! Atunci, în acel an de foc 1918, Dumnezeu a făcut ca toate cele 3 provincii istorice româneşti, aflate sub vremelnică ocupaţie străină, să revină la Patria-Mamă: Basarabia, la 27 martie, Bucovina, la 28 noiembrie şi Transilvania, la 1 decembrie. Aşa s-a făcut România „dodoloaţă”, adică rotundă, de care scria Lucian Blaga, originar şi el tot din părţile Clujului. Unirea n-a fost rodul diplomaţiei şi nici al francmasoneriei – cum ridicol afirmă unii – ea s-a edificat pe oasele celor 800.000 de eroi români care au muşcat ţărîna, au calcinat munţii, au îngrăşat brazdele, au înroşit apele de sînge, pentru ca apoi să renască în ghioceii şi toporaşii primăverilor viitoare, în troiţele sfinţite la răspîntii de Ţară, în calendarele de purpură ale românismului. Nimic durabil nu se zideşte fără jertfă! Iar Poporul Român a dat jertfe din belşug. Ce e oare Ceahlăul, decît altarul pe care au fost sacrificaţi mieii neprihăniţi ai Armiei Române? Ce e oare Dunărea, decît lacrimariumul antic în care se revarsă plînsul măicuţei bătrîne din Mioriţa, dar şi lacrimile fiecărei generaţii de români jertfiţi, batjocoriţi şi trădaţi de o Istorie cinică? Poporul Român e mesianic, fiindcă are o misiune unică în lume.

Am avut prilejul, în ianuarie 1982, să realizez un reportaj de scriitor, cu o echipă a Televiziunii Române, în comuna Galtiu, de lîngă Blaj. Am cunoscut atunci 6 ţărani, care aveau vîrste cuprinse între 80 şi 90 de ani şi care luaseră parte la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. „A fost o minune dumnezeiască!” – mi-au spus ei, cu ochii argintaţi de rouă. Astăzi, nici unul dintre cei 6 ţărani nu mai trăieşte, l-a luat bunul Dumnezeu la El şi i-a înrolat în oastea cerească a lui Horea şi Avram Iancu, care va trîmbiţa în ziua Judecăţii de Apoi. Şi, din păcate, în vremea din urmă, din 1990 încoace, s-au prăpădit din viaţa pămîntească doi dintre marii istorici ai Transilvaniei, academicienii David Prodan şi Ştefan Pascu, de care m-a legat o veche şi statornică prietenie. În memoria lor, vă invit să ne descoperim creştetele şi să păstrăm un moment de reculegere (…). Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor, nimic nu i-a orbit de furie pe vrăjmaşii Neamului Românesc mai teribil decît a făcut-o Unirea din 1918. Ruşii lui Stalin şi Brejnev au contestat unirea Basarabiei şi a Bucovinei cu România. Ungurii lui Horthy şi Kadar au boscorodit mereu împotriva unirii Transilvaniei, căutînd, cu disperare, cele mai nesănătoase alianţe pentru a contesta caracterul naţional unitar al Statului Român. Nici nu se uscase bine cerneala de pe credenţionalele Unirii şi de pe Tratatul de la Trianon, că Ungaria a declanşat cea mai deşănţată mascaradă de boicotare a României, de surpare a credibilităţii sale internaţionale, de spionare şi slăbire a ei. Pe baza unui îndelungat studiu al Istoriei, sînt în măsură să vă declar că Ungaria nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată prietena României. Modelul franco-german o fi bun pentru Europa occidentală, fiindcă avem de-a face cu două naţiuni civilizate. Pe cînd în cazul de faţă, numai un singur Popor e civilizat – Poporul Român – deci există, din start, un handicap şi un grav dezechilibru. Ungaria a fost şi a rămas „omul bolnav al Europei”, care trebuie, periodic, legat fedeleş şi injectat cu tranchilizante, altminteri face urît şi pune în pericol o întreagă comunitate zonală. De la atrocităţile comise după Diktatul fascist de la Viena şi pînă la bestialitatea cu care au fost linşaţi românii la o banală întîlnire sportivă, desfăşurată recent la Budapesta, Ungaria a făcut dovada că nu se poate integra în lumea civilizată, în pofida unei spoieli de valori pe care le-a adoptat prin mimetism. Vizita fiecărui român în Ţara vecină şi neprietenă a ajuns o aventură periculoasă, care se poate lăsa cu ochi scoşi, dinţi sparţi şi oase sfărîmate. Ce Ţară mai e asta, oameni buni? Unde în lume mai sînt vînaţi turiştii sau oaspeţii străini, fără să se lase cu sancţiuni internaţionale drastice? Ca preşedinte al unui partid parlamentar, ca senator şi, nu în ultimul rînd, ca membru al Comisiei Senatoriale de Politică Externă consider că este de datoria mea să asigur protecţia românilor, pretutindeni unde s-ar afla ei. Deocamdată, cel mai înţelept lucru este să le dau un sfat: ocoliţi Ungaria, pentru că într-o Ţară barbară riscaţi să vă pierdeţi viaţa! Recent, m-am întors dintr-o vizită oficială întreprinsă în Asia. Acolo am identificat locul de unde au migrat strămoşii lui Viktor Orban şi Márko Béla: undeva, în fundul imensităţii Chinei, trăieşte o populaţie tribală, care se numeşte uigură. Aceşti uiguri sînt de origine ugro-finică şi sînt fraţii ungurilor, sau moghyorilor, cum li se mai spune. N-avem nimic împotriva nici unui ungur, ca etnie, unii fiind cinstiţi, talentaţi şi muncitori. Din păcate, ungurii devin periculoşi atunci cînd se adună la un loc, deşartă alcool în ei cu pîlnia şi se cred cei mai tari, cei mai grozavi şi cei mai vechi locuitori de pe pămînt. Nu scria oare un istoric ungur, în secolul XIX, că Dumnezeu S-a adresat perechii biblice Adam şi Eva în limba… maghiară? La ce Universitate bilingvă o fi învăţat Demiurgul să vorbească celor doi păcătoşi în pielea goală? Şi atunci cînd aceştia au fost alungaţi din rai, nu cumva s-or fi refugiat în Ungaria?

Avem, astăzi, cu toţii dovada caracterului nociv al partidului etnic maghiar în existenţa României. Pentru că ce face U.D.M.R.-ul, de 2 ani încoace, este o provocare incalificabilă, de-a dreptul criminală, de distrugere a Statului Naţional Unitar Român. Nu a fost zi de la Dumnezeu, în cele aproape 750 de zile de cînd această organizaţie teroristă a fost cooptată în Guvernul României, în care populaţia să nu fie întărîtată şi înfuriată de neobrăzarea unui şir interminabil de pretenţii. A ţine o grupare iredentistă ca U.D.M.R.-ul la guvernarea României echivalează cu promovarea lui Râmaru ca director la o şcoală de fete, sau cu slobozirea unei vipere printre copiii lipsiţi de apărare. Întrucît vremea constatărilor şi a avertismentelor a trecut, iar noi nu mai avem timp de pierdut, voi declara – aici şi acum – nu numai că voi desfiinţa acest comando al spionajului maghiar, dar am să-i bag la galere pe toţi cei care au colaborat cu U.D.M.R.-ul, pentru complicitate la crimă. România trebuie condusă de români! Un stat nu e o echipă de fotbal, nici un consorţiu multinaţional, ca să fie împănat cu tot felul de vedete străine, sau mercenari care nu se gîndesc decît la interesul lor. Este obligatoriu ca un stat să fie administrat şi condus de oamenii pămîntului, care ştiu şi respectă valorile, tradiţiile, idealurile Poporului respectiv. Acesta e Statul Etnocrat, teoretizat de marele gînditor şi poet creştin Nichifor Crainic. Partidul România Mare va reda România – românilor!

M-am săturat de Ungaria! M-am săturat de U.D.M.R.! M-am săturat de aventurierii venetici, care nu numai că au muls vaca autohtonă, dar vor să-i pună şi pielea-n băţ! Tradiţionala toleranţă românească nu trebuie împinsă pînă la sinucidere!

(va urma)

CORNELIU VADIM TUDOR

21 noiembrie 1998, Piaţa Avram Iancu din Cluj-Napoca

COMENTARII DE LA CITITORI