Maramureș, fii binecuvîntat! (2)

in Pentru împrospătarea memoriei

„Omul nu trăiește numai cu pîine” – spune Isus Christos. Omul trăiește și cu spirit, omul trăiește și cu cărți, omul trăiește și cu pictură, și cu icoane, și cu muzică, și cu acea bisericuță veche de o jumătate de mileniu, ce se vede de aici, lîngă care v-ați învrednicit, cu sudoarea palmelor și frunților voastre, să înălțați un monument nou, din piatră, care să mai dăinuiască o jumătate de mileniu. Premierul Văcăroiu i-a promis Moșului că-l ajută, dar, din păcate, iar nu s-au găsit bani. Și atunci ne-am tot frămîntat noi, și el iar venea la noi și ne spunea că atelierul vostru mecanic, care vă ajută pe foarte mulți oameni să vă duceți existența, avea dificultăți. În repetate rînduri am vorbit cu noul ministru al Transporturilor, domnul Aurel Novac, și i l-am dat și pe Moșu la telefon – cînd vine la mine la Senat, ia jumătate din Guvern la telefon și le ține cuvîntări, ați văzut că e cu greu oprit cînd apucă la microfon – și atunci am văzut că aveți două probleme majore. S-a ivit și această problemă a atelierului mecanic, de fapt a ajutorării economice a comunei, care n-are nevoie de mila nimănui, e o comună foarte mîndră, e o comună demnă, oamenii vor să muncească, să-i ajutăm să lucreze și să se îmbogățească cinstit.

Dar, să revenim la statuie. Atunci, mi-a venit ideea să vorbesc și cu secretarul de Stat de la Ministerul Culturii, tînărul om de cultură și patriot Mihai Ungheanu. Și, minune mare, s-au găsit bani pentru această statuie și avem promisiunea fermă că dacă noi astăzi inaugurăm lucrările, pînă la Paștele anului viitor vom dezveli și statuia propriu-zisă. Să ne dăm întîlnire atunci! Noi, în Senat, ne zbatem acum să dăm o Lege a Monumentelor Istorice. Regizorul Sergiu Nicolaescu – pe care cred că-l știți din atîtea filme ale Epopeii Naționale – și cu mine ne-am gîndit să înaintăm un proiect de lege ca fiecare comună și fiecare oraș și municipiu al României să aibă cîte un monument închinat martirilor români din al II-lea război mondial, așa cum între războaie a fost obligație prin lege să se ridice monumente ale eroilor din primul război mondial. Monumente ale eroilor din al II-lea război mondial, de pe frontul din Rusia și de pe frontul din Europa apuseană, nu prea avem, pentru că s-ar fi supărat vecinii noștri. Iar asemenea monumente vor marca și martirajul de mucenici creștini al eroilor care au fost uciși de trupele de ocupație horthyste, după nefastul Diktat de la Viena, din 30 august 1940, pentru că Moiseii sînt la doi pași de aici și noi nu am uitat acea rană a Istoriei.

Nutresc speranța că veți avea înțelepciunea să nu credeți niciodată minciunile care se mai spun despre noi în anumite publicații, în anumite focare de infecție a opiniei publice. Nu sîntem șovini, nu sîntem extremiști, nu urîm nici o Nație! Toate Națiile sînt sfinte și sînt lăsate de la Dumnezeu pe pămînt. Noi sîntem naționaliști cumpătați, sîntem naționaliști pozitivi, sîntem naționaliști în sensul în care chiar americanii, la ei acasă, sînt naționaliști și-și apără cu bărbăție valorile Neamului, așa cum și francezii, și germanii, și alte Popoare civilizate vor să-și păstreze filonul de aur al naționalismului. În încheiere, doresc să vă asigur că, așa cum am făcut în toate localitățile unde există primari ai Partidului România Mare, voi dona Școlii Generale din comuna Bogdan Vodă, pentru folosința acestor îngerași de copii, un aparat video și un televizor color, care să-i ajute în procesul de învățămînt. Să devină oameni de nădejde ai Țării, să-i ajute și de sărbători, și sîmbăta, și duminica, atunci cînd nu sînt alte activități școlare, să vadă și ei un film documentar, un film artistic, o casetă cu muzică populară, o casetă cu muzică ce le place lor, pentru că, la urma urmei, noi vom inaugura această statuie pentru generațiile care vin. În imensa noastră majoritate, noi, cei prezenți aici, am trecut de jumătatea vieții. Viața nu ne mai poate surprinde cu nimic, am cunoscut-o cu durerile, cu bucuriile ei, dar măcar pe ei, pe copiii aceștia neprihăniți, să-i ferim de relele și de meandrele vieții, să le facem o existență cu mult mai demnă și mai îmbelșugată, iar ei să ia aminte, cînd se vor uita la chipul luminos al voievodului călare, că provin dintr-un Neam care nu și-a trădat credința creștină, care a ales să stea aici și să sîngereze mai bine de 2.000 de ani de Istorie, decît să se risipească prin furtunile lumii, pe alte meridiane, așa cum au pierit atîtea Neamuri ilustre ale Antichității și ale Evului Mediu. Românii au avut puterea de a se agăța de munți și de păduri, cum zice istoricul antic, și de a dăinui aici. Din puținul nostru – pentru că n-avem altă sursă de venit decît revistele „România Mare” și „Politica” – vom dona, totodată, suma de 1 milion de lei pentru inaugurarea lucrărilor statuii voievodului Bogdan.

Acestea fiind spuse, dați-mi voie să mă întorc de unde am plecat, în urmă cu 20 de minute, cînd am rostit acest poate prea lung cuvînt, în această căldură toridă. Niciodată în viața mea nu am avut parte de o primire atît de frumoasă, atît de tulburătoare, pînă la lacrimi, niciodată nu ne-au petrecut 21 de cai precum 21 de salve de artilerie, niciodată nu ne-au înconjurat 21 de cai ornamentați după gustul, după datina și după inima voastră curată, împodobiți ca niște Pomi de Crăciun. Nimeni în lume nu-și împodobește calul atît de frumos cum o faceți voi, cu zurgălăi, ca o orgă de clopote, ca o orgă biblică, cu cireșe la urechi, cu flori roșii, albe și mov, cu mătase, cu cîrpe colorate, cu panglică Tricoloră, așa ceva – vă spun – va rămîne în memoria mea drept una dintre cele mai frumoase amintiri. Să vă ajute Dumnezeu și să vă creșteți copiii în cinste și demnitate!

Sfîrșit

Corneliu Vadim Tudor

(8 septembrie 1994; discurs rostit liber la Adunarea Populară din comuna Bogdan Vodă, județul Maramureș)

Păreri și opinii