Mare „bucurie“ că a fost arestată Udrea. Nu se potriveşte cu un popor creştin!

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Evenimentul din 10 februarie 2015

 

Pe toate posturile de Radio şi TV se vorbeşte doar de iminenta arestare a lui Udrea. Ca şi cum asta ar salva economia naţională. Băieţi şi fete jubilează. Pînă şi babele de la emisiunea Vax Populi aşteptau, cu sufletul la gură, evenimentul, însă nu ştiu cum se numeşte judeţul în care trăiesc. Sînt modele asemănătoare cu soarta mea. Între anii 1952 şi 1955 îmi făceam ucenicia la Cavnic, o localitate din Maramureş, unde există o mină de plumb. Acolo am ispăşit 3 ani de muncă silnică. În fiecare an, la 23 August, treceau băştinaşii pe lîngă lagăr şi strigau: „Moarte lor, moarte trădătorilor!“. Pînă şi gardianul, care fusese repetent în satul lui, era oripilat de prostia acestora. Şi îmi spunea: „Auzi, Ionică, ce strigă poporul”. Nu aveau de unde să ştie că eram cei mai buni.

Ucenicia de la Cavnic m-a ajutat să nu fac nici o greşeală. În 1975, Ceauşescu a decis să vadă, şi el, de ce este în stare populaţia, şi ne-a pus să-i jurăm credinţă, însă eu am refuzat. În consecinţă, am fost trimis de la proiectare la lăcătuşi, pe un salariu de 1.400 lei, de la 2.000 de lei. M-au chemat la anchetă şi le-am spus: „Dacă aduceţi tancurile, artileria, aviaţia să mă bombardeze, eu tot nu jur. Un jurămînt e un act de conştiinţă”. Cei care au jurat mi-au spus că a fost doar o formalitate, cum puteau ei să-şi motiveze încovoierea de şale. Doamna care v-a adus bucuria în suflet cu arestarea ei a fost privilegiată de Matroz timp de 10 ani. Un post TV ne-a prezentat biografia lui ca să facă rating. Staff-ul postului TV a socotit că românii sînt interesaţi şi de 1990, cînd au venit minerii, în timpul lui Iliescu. „Puiuţu“ era în anul V şi purta ochelari, era un viitor intelectual veritabil, nu dintre aceia care au copiat.

Dar, revenind la seara de 10 februarie, trebuie subliniat că televiziunile anunţau încontinuu să stăm cu ochii pe ele, că ne arată celula lui Udrea. Mi-am amintit cum se trăgeau cele două zăvoare la Zarca Aiudului, pe care le auzeai şi din mormînt. Ce credeţi că a fost în sufletul meu, care nu aş călca nici o gărgăriţă care traversează aleea?

Ion Baurceanu

P.S.: Lena Constante a executat 12 ani de puşcărie, ea fiind membră PCR încă din 1945. A pus-o dracu’ să se îndrăgostească de Lucreţiu Pătrăşcanu. Înainte de judecată, se simţea vinovată în procesul „Vinovăţia este şi mai mare”. În acest proces, Pătrăşcanu a fost întrebat, în 1944, de Rădulesccu Motru, ce părere are despre jaful hoardelor sovietice. Răspunsul lui a fost următorul: ,,Aceste fapte vor ajuta România de mîine”. Ce lume mizerabilă!

Între asasin şi cel asasinat

 

Într-un mesaj de felicitare, adresat domnului Corneliu Vadim Tudor, în nr. de vineri, 19 decembrie 2014, al revistei ,,România Mare”, un fost legionar constată, îndurerat: „Sînteţi născut între două momente importante (unul tragic şi altul cutremurător) ale destinului Neamului Românesc: 27 noiembrie, asasinarea lui Nicolae lorga; 28 noiembrie, ziua dvs. de naştere; 29 spre 30 noiembrie, asasinarea Căpitanului nostru, Corneliu Zelea Codreanu“. Semnează: Ionuţ Moraru – preşedintele Asociaţiei „Frăţia de Cruce“.

Da, dar dl. Moraru uită să spună un lucru: cine l-o fi asasinat pe savantul Nicolae Iorga? Da, uciderea, mîrşavă, a lui N. Iorga, patriarhul Culturii româneşti, a fost un eveniment tragic. Dar cine 1-a provocat? Nu cumva nişte criminali inconştienţi, care au curmat viaţa unui geniu, poate cea mai ilustră personalitate şi figură reprezentativă a românilor, după Eminescu?

Să răpeşti de la masa de lucru, din vila sa de la Sinaia, un inegalabil român, personalitatea momentului din anii aceia negri, să-1 ucizi cu bestialitate, să-ţi baţi joc de el, smulgîndu-i fire din barba căruntă „ca amurgul” (ca să folosim o comparaţie a „poetului pătimirii noastre”, Octavian Goga) şi să abandonezi, în mod laş, falnicul lui trup fără viaţă undeva, la marginea unei păduri din apropierea satului Strejnic, de lîngă Ploieşti – o asemenea faptă rămîne o mare pată neagră din cartea de Istorie a ţării. Căci noi am ştiut să ne omorîm oamenii de valoare, nu să-i protejăm şi să-i preţuim. Aşa a pierit şi marele cronicar Miron Costin, iar, într-o perioadă mai apropiată de zilele noastre, la fel l-am ucis şi pe Lucreţiu Pătrăşcanu, pentru că – auzi motiv! – acesta ar fi declarat, cu sinceritate: ,,Înainte de a fi comunist, eu sînt român!”. Tot aşa s-a întîmplat şi cu Mareşalul Antonescu, conducătorul ţării în vremuri de cumpănă, cel care, prin celebrul său ordin de luptă – ,,Români! Vă ordon, treceţi Prutul!” – nu a vrut altceva decît să readucă la trupul sfînt al Patriei teritoriile Basarbiei şi Bucovinei, răpite de ciuma roşie de la Răsărit. Şi, dacă ne este permis, aşa a fost asasinat şi Nicolae Ceauşescu, preşedintele României, în regimul căruia ţara a cunoscut o dezvoltare fără precedent, numai că tot ce s-a construit atunci, au dărîmat, apoi, netrebnicii de aşa-zişi democraţi, veniţi la putere după moartea lui.

Nu, stimate domnule Moraru! Numele lui Nicolae Iorga nu poate sta decît forţat alături de numele lui

  1. Zelea Codreanu, căpitanul vostru. Asasinarea savantului de renume mondial este un moment deopotrivă tragic şi cutremurător. Asta nu înseamnă că nu condamnăm şi uciderea, din ordinul regelui Carol II, a Căpitanului dvs. Orice crimă este un act oribil şi de condamnat. Şi, peste toate, este un mare păcat, pentru că nimeni nu are dreptul să ia viaţa unei fiinţe umane, doar Dumnezeu.

GEORGE MILITARU

P.S. – Recunoaştem, în mesajul la care ne-am referit, ingenioasa găselniţă a autorului. Numai că asocierea ni s-a părut mult prea nepotrivită. Cît despre dl. Corneliu Vadim Tudor, să fie sănătos dumnealui şi să ne trăiască încă multă vreme, spre binele acestui Popor şi al acestei Ţări, aflate la ananghie. Noi credem că doar prima alăturare îl onorează pe Tribun. Cealaltă… Însă dumnealui e un domn şi respectă opinia fiecăruia. Fiindcă, se ştie: fiecare pasăre pe limba ei piere…

COMENTARII DE LA CITITORI