Marele clarvăzător Wolf Messing şi enigmele sale (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Copilul-minune (2)
Avînd în buzunar doar cîteva monede, Wolf s-a îndreptat către staţia de cale ferată şi s-a urcat în primul tren care i-a ieşit în cale. Nu voia decît să doarmă puţin, după drumul lung şi obositor pe care-l parcursese pînă la gară. S-a ascuns sub o banchetă şi a adormit imediat. Acesta a fost momentul decisiv care i-a marcat întreaga existenţă. Aici, în vagonul trenului care se îndrepta spre Berlin, i-a fost dat să descopere, pentru prima dată, puterea sa incredibilă de sugestie, capacitatea de a induce anumite gînduri oamenilor. Controlorul de bilete l-a văzut ghemuit sub banchetă şi i-a cerut biletul. Speriat, băiatul s-a uitat în jurul său şi, zărind o hîrtie aruncată pe jos, i-o întinse controlorului, spunînd în gînd: „Acesta este biletul meu!“. Conductorul a luat hîrtiuţa, a sucit-o între palme, a compostat-o şi i-a înapoiat-o ca pe un adevărat bilet: „Ce cauţi sub banchetă, dacă ai tichet? Sînt locuri destule. În două ore, vom fi la Berlin!”. Aşa a ajuns Wolf în Capitala Germaniei, singur şi fără nici un ajutor. Au urmat zile grele, de foame cumplită. Singura modalitate de a scoate cîţiva bănuţi era să văcsuiască pantofii trecătorilor, însă cîştigul era atît de mic, încît Wolf era mereu lihnit de foame. Pînă într-o zi, cînd trupul său firav a cedat şi puştiul s-a prăbuşit pe caldarîm. Găsit de un poliţist şi considerat mort, a fost dus la morgă. După 3 zile, din întîmplare, un student descoperă că băiatului încă îi bate inima. Readus în simţiri, a început să strige: „De ce să mă duceţi la Poliţie sau la casa de copii?“. Profesorul Abel, un renumit neurolog care fusese chemat de urgenţă pentru a vedea ciudatul caz, l-a privit stupefiat şi l-a întrebat: „De ce ai spus asta?“. „Pentru că asta aţi gîndit chiar acum cîteva minute“, a replicat băiatul. După cîteva zile, profesorul Abel a constatat, cu şi mai multă uluire, că Wolf, în ciuda faptului că suferise de o anemie foarte puternică, era capabil să-şi regenereze singur organismul, prin propria voinţă. Neurologul german a realizat rapid că băiatul deţine capacităţi extrasenzoriale fantastice. Şi astfel, Wolf a ajuns să fie cunoscut în spital sub numele de „copilul-minune“.
În vizita la Albert Einstein şi Sigmund Freud (1)
Sub îndrumarea şi atenta supraveghere a profesorului Abel şi a altor specialişti neurologi şi psihiatri, Wolf a început să-şi descopere şi apoi să-şi exerseze abilităţile unice. Treptat, şi-a conştientizat capacitatea de a controla oamenii la nivel mental şi a învăţat să desluşească din „corul de glasuri“ care-i răsuna în subconştient exact acea voce pe care trebuia să o capteze şi să o individualizeze. După cîţiva ani de experimente şi exerciţii, băiatul reuşea să intre în stare de catalepsie (rigiditate bruscă a muşchilor şi tulburarea funcţiilor cerebrale – dex online) şi îşi putea suprima complet orice durere. Atunci, s-a hotărît, împreună cu profesorul Abel, că era pregătit să fie cunoscut de marele public. Şi astfel, tînărul Wolf, în vîrstă de 16 ani, s-a angajat la circul de stat din Berlin, unde avea propriul număr de iluzionism. În prima parte a reprezentaţiei, el îi uluia pe spectatori mergînd desculţ pe săbii şi înfigîndu-şi ace în trup, fără ca măcar să-i curgă o picătură de sînge, iar în a doua parte, realiza demonstraţii de hipnoză şi telepatie: citea gîndurile celor aflaţi în sală, „şterpelea“ din buzunarele spectatorilor diverse obiecte, fără să părăsească scena, sau transmitea, la nivel mental, diverse comenzi subiecţilor. „Nu este vorba despre citirea gîndurilor ci, mai corect spus, despre citirea muşchilor. Cînd o persoană se gîndeşte intens la ceva anume, celulele nervoase din creier transmit impulsuri către toţi muşchii din organism. Această acţiune nu este vizibilă ochiului neiniţiat, eu însă o captez imediat şi o preiau sub control şi, astfel, transmit cu uşurinţă subiectului comenzi la nivel subconştient, fără să avem un contact direct“, afirma, cîţiva ani mai tîrziu, Wolf Messing.
Experimentele sale psihologice neobişnuite deveniseră atît de cunoscute, încît mii de oameni se buluceau să prindă un loc la reprezentaţiile care se desfăşurau pe întreg teritoriul Germaniei. Tînărul era cap de afiş cu reprezentaţia sa intitulată „Experienţele psihologice ale lui Wolf Messing“. Curînd, faima lui s-a răspîndit în întreaga Europă, şi însuşi Albert Einstein şi-a exprimat dorinţa arzătoare de a-l cunoaşte pe tînărul medium. Aflînd că este în turneu în Austria, celebrul fizician l-a invitat pe Messing să-l viziteze. În casa acestuia, Wolf l-a întîlnit şi pe Sigmund Freud, marele neuropsihiatru, care îi propune să realizeze împreună un experiment. Prin telepatie, Freud îi sugerează tînărului Wolf să se ducă în cealaltă cameră, să aducă de pe birou o vioara, să i-o înmîneze fizicianului şi, la nivel mental, să-i transmită acestuia rugămintea de a interpreta o melodie. Wolf a trecut cu succes testul psihiatrului care, încîntat peste măsură, îi propune un al doilea experiment. De data aceasta, Messing trebuia să ia de pe masa de toaletă o pensetă şi să-i smulgă fizicianului 3 fire de păr din faimoasă mustaţă luxuriantă. Uşor stînjenit, Wolf a luat penseta, s-a îndreptat către savant şi, scuzîndu-se, i-a explicat ce trebuia să facă. Einstein a zîmbit şi a acceptat jocul. Astfel s-a ales tînărul Messing cu 2 prieteni celebri în întreaga lume. Se pare că tînărul telepat a locuit timp de cîteva luni în casa lui Freud, unde părintele psihanalizei l-a ajutat să îşi lărgească şi mai mult orizonturile, instruindu-l în domeniul hipnozei şi auto-hipnozei.

(va urma)
Mixdecultura.ro

COMENTARII DE LA CITITORI