Marele strateg Basarab I şi Bătălia de la Posada (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

Deşi Ungaria şi Transilvania au rămas fără apărare, Basarab I nu
s-a lăcomit să pună mîna pe ele, n-a vrut să le cucerească, nici măcar să le jefuiască. Nu era în spiritul strămoşilor noştri să rîvnească la bunurile altora. Le-a dat doar o lecţie, ca să fie lăsat în pace. La fel cum cu o mie cinci sute de ani înainte le dăduse o lecţie regele geţilor, Dromichete, macedonenilor. Într-adevăr, pofta de expansiune a regatului maghiar a fost stopată pentru mai bine de 100 de ani. Abia în 1462 regele Matei Corvin încearcă, fără succes, să cucerească Valahia.
Papa de la Roma l-a consolat pe regele Carol Robert de Anjou pentru înfrîngerea suferită, acordînd iertare de păcate celor care au luptat „împotriva schismaticilor, ereticilor şi păgînilor, dacă se căiesc”. Remarcăm că schismaticii (adică ortodocşi, n.a ) sînt pe primul loc din listă, înaintea păgînilor.
Basarab I a reuşit să găsească, în cîteva zile, cel mai potrivit loc pentru o confruntare care să-i aducă o victorie totală cu pierderi minime. Ne putem imagina că el a cerut cercetaşilor săi să găsească un loc care să îndeplinească următoarele condiţii:
a) Să fie la nord de Curtea de Argeş (în zona drumurilor spre Transilvania).
b) Să fie o vale suficient de lungă încît să intre toată armata maghiară.
c) Intrarea şi ieşirea să fie înguste pentru a putea fi blocate şi apărate uşor.
d) Marginile văii să fie suficient de abrupte şi înalte încît să nu poată fi escaladate din interior.
e) Lăţimea văii să permită arcaşilor de pe laturi să lovească eficient orice loc din interior (adică să nu depăşească lăţimea de 100 de metri, avînd în vedere că o săgeată loveşte puternic pînă la 50 de metri).
Şi l-au găsit! Noi, urmaşii lui, nu am reuşit nici după aproape şapte secole să-l identificăm şi să-l facem loc de pelerinaj didactic pentru elevi şi nu numai.
Am răsfoit manualele de istorie ale nepoţilor mei din clasele a IV-a şi a VI-a ca să văd cum este tratat acest mare strămoş al nostru. În manualul de clasa a IV-a, domnitorul Basarab I nu este amintit, se trece direct la Mircea cel Bătrîn. În manualul de clasa a VI-a este prezentată o poză cu Lupta de la Posada, dar nu se tratează subiectul. Un moment excepţional al istoriei noastre este trecut cu vederea. Alte momente de excepţie sînt tratate chiar mai rău. De exemplu, despre Constantin Brâncoveanu, în manualele menţionate se spune doar că a fost „fost omorît de turci“, fără să se spună nimic despre martirajul său, sau că „a fost omorît pentru că n-a spus unde şi-a ascuns averea“.
Încă o dată constat cu amărăciune că-n şcolile româneşti nu se face educaţie patriotică. O latură importantă a instruirii şcolare este lăsată pe mîna unor alogeni care fac tot ce pot pentru a înăbuşi patriotismul şi a pregăti sclavul global, fără istorie, fără rădăcini, bun consumator şi producător oriunde în lume.
Trecînd prin Parcul Central din Timişoara, am constatat că a apărut pe aleea personalităţilor şi bustul lui Carol Robert de Anjou. Domnitorul Basarab I nu este onorat nici măcar prin acordarea numelui său unei străzi.

Sfîrşit
Ioan Ispas

COMENTARII DE LA CITITORI