Mari dezastre meteorologice (3)

in Alte știri

Myanmar (2)

La 4 zile după dezastru, cînd au sosit soldaţii, locuitorii unui oraş au crezut că nu mai aveau mult de aşteptat pînă vor primi ajutoare. Dar, după ce au distribuit cîteva raţii, insuficiente, de alimente, militarii au început să piardă vremea pe marginea drumului. O echipă a BBC, care încerca să ajungă în zona deltei, s-a trezit în faţa unui punct de control militar, străjuit de un gard de sîrmă ghimpată, de unde a fost trimisă înapoi. În mod uluitor, la numai 8 zile după ciclon, autorităţile şi-au continuat demersurile vizînd organizarea unui referendum pentru validarea unei noi Constituţii, menite să consolideze şi mai mult supremaţia Juntei militare. Asta, deşi convenise să amîne votul cu două săptămîni, în zonele cele mai grav afectate. Pînă atunci, se estimase că 2,5 milioane de persoane se aflau într-o situaţie disperată. În satul de pescari Uomiou, distrus aproape în totalitate, o femeie de 77 de ani, care îşi pierduse toţi fiii şi nepoţii striga: „Murim de foame!“. Ea se adăpostea, împreună cu alţi 20 de supravieţuitori, în singura clădire care rămăsese în picioare.

Vapoarele americane, încărcate cu provizii, au aşteptat în zadar, în apropiere de Litoral, permisiunea de a acosta. În cele din urmă, s-a decis, fără tragere de inimă, ca ele să părăsească zona. Din acest motiv, Robert Gates, secretarul american al Apărării, a acuzat regimul de la Myanmar de „neglijenţă criminală“. Între timp, la 3 săptămîni după dezastru, organizaţia ,,Médecins sans Frontières“ încă mai descoperea sate în care oamenii, practic, nu fuseseră ajutaţi deloc. ,,Shelter Box“, o organizaţie caritabilă, care adusese pe calea aerului corturi, truse pentru purificarea apei şi plase de protecţie împotriva ţînţarilor, nu a primit permisiunea de a-şi trimite experţii în deltă, odată cu aceste ajutoare. Cel mai mare furnizor de ajutoare de urgenţă, Programul Alimentar Mondial al Organizaţiei Naţiunilor Unite, s-a plîns că nu a putut să livreze decît aproximativ o cincime din ajutorul care ar fi fost necesar şi că nu i s-a permis să-şi trimită elicopterele decît la o lună după ce trecuse ciclonul. Şi asta, în condiţiile în care ploaia torenţială continua să cadă asupra oamenilor care scăpaseră cu viaţă, trăind înghesuiţi, de-a valma, în clădirile rămase fără acoperişuri, iar sute de cadavre încă mai pluteau în apele rămase după inundaţii. Totuşi, propaganda Juntei militare nu şi-a pierdut din elan: Armata din Myanmar a lipit etichete cu propria siglă pe coletele de alimente donate de Thailanda, în timp ce presa aflată sub controlul guvernului întreţinea iluzia că ajutoarele ar fi ajuns la toţi cei care aveau nevoie de ele.

Întrucît reacţia oficială a fost dezamăgitoare, oamenii au încercat să ofere ajutor, îndreptîndu-se spre zonele afectate, însă generalii nu au privit cu ochi buni aceste iniţiative independente. Cel mai celebru actor de comedie din Myanmar, Zarganar, a fost arestat pentru faptul că s-a implicat în astfel de acţiuni. În acelaşi timp, grupurile care militau pentru drepturile omului au acuzat autorităţile pentru decizia de a-i evacua pe supravieţuitori din adăposturile temporare şi pentru faptul că i-au trimis înapoi în satele devastate. Unei tinere care a încercat să pătrundă într-o tabără de refugiaţi i s-a spus că nu figura pe lista supravieţuitorilor şi a fost trimisă înapoi. „Nu ştiu unde să merg“, s-a plîns ea. Cîţiva oameni s-au refugiat la călugării budişti, care, cu un an înainte, fuseseră atacaţi foarte violent de regimul aflat la Putere. Mulţi dintre ei fuseseră ucişi de furtună, dar cei care au supravieţuit au înfiinţat clinici improvizate. O femeie de 45 de ani, care îşi pierduse toţi cei 8 membri ai familiei şi nu avea nici un ban pentru a-şi procura alimente, se gîndea că nu-i mai rămăsese altă soluţie, decît să se sinucidă. Apoi, a aflat despre existenţa unei clinici, la 10 km în amonte, şi a reuşit să ajungă acolo cu barca. „Nu ştiu unde este Oficiul guvernamental, a spus ea, aşa că am venit la călugări“.

Agenţia indiană de Meteorologie susţinea că transmisese autorităţilor birmaneze o avertizare clară despre furtună, cu 48 de ore înainte ca aceasta să lovească teritoriul ţării. Generalii au pretins că „rapoartele meteorologice au fost date publicităţii din timp“, dar oamenii s-au plîns că buletinele nu spuneau clar cît de devastatoare avea să fie furtuna şi nici nu cuprindeau vreun sfat cu privire la măsurile ce trebuiau luate de populaţie.

Conform cifrelor oficiale, publicate la o lună după dezastru, ciclonul omorîse cel puţin 78.000 de persoane, alte 56.000 fiind date dispărute. Cu toate acestea, un lucru decursese conform planurilor. Junta militară a obţinut 93% din voturi, în favoarea noii sale Constituţii.

Furtuni însoţite de grindină

Din cîte se cunoaşte, cea mai distrugătoare dintre furtunile de acest tip a omorît 246 de persoane în nordul Indiei, în ziua de 20 aprilie 1888. Publicaţia ,,The Times“ a consemnat că ploaia însoţită de grindină a durat numai 2 minute, dar că aceasta a fost „practic, o aversă cu bucăţi de gheaţă“. Cele mai multe decese s-au înregistrat la Moradabad, în Uttar Pradesh, 16 persoane au pierit la Bareilly, iar 20 în Bengalul de Jos, unde au fost distruse 2.000 de colibe. Victimele, în majoritatea lor, au fost doborîte la pămînt, apoi s-au sufocat, ori au îngheţat sub grămezile de gheaţă. Se spune că o bucată de grindină găsită lîngă biroul telegrafistului din Moradabad avea mărimea unui pepene şi cîntărea aproape 1 kg.

Totuşi, nu este exclus ca India să fi trecut printr-o experienţă şi mai cumplită. În 1942, un pădurar a găsit 600 de schelete într-o groapă comună de pe marginea unui lac izolat din Roopkund, la o altitudine de 4.876 de metri, în Munţii Himalaya. Proba cu carbon a sugerat că aceşti oameni au trăit în Secolul al IX-lea. După ce au examinat fracturile de la nivelul craniilor, cercetătorii au concluzionat că oamenii fuseseră ucişi de bucăţi de grindină de mărimea unor mingi de cricket. Zona din jurul lacului era complet expusă, astfel încît, dacă din cer ar fi început să cadă bucăţi imense de grindină, oamenii nu s-ar fi putut adăposti nicăieri.

(va urma)

JOHN WITHINGTON

COMENTARII DE LA CITITORI