Mari mistere ale omenirii (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Enigma Shakespeare (I)

În Teatrul Globe nu mai era nici un loc liber. Acoperişul, pe jumătate deschis, lăsa să intre razele lunii, care luminau o parte din publicul ce se înghesuia în gradene. În acea toamnă a anului 1601, toţi oamenii de vază şi artiştii din Londra veniseră să asiste la premiera piesei ,,Hamlet”, scrisă de William Shakespeare. În galeriile de sus ale teatrului circular se aflau nume destul de cunoscute. Faimosul filozof Francis Bacon, cu barba lui lucitoare şi scufa tradiţională, stătea alături de Roger Manners, Conte de Rutland şi mare amator de teatru. Acesta era însoţit de nevasta lui, Elizabeth Sidney, fiica scriitorului Philip Sidney. Nu departe de ei se afla Edward De Vere, june prinţ al Renaşterii, care, în pofida vîrstei tinere, cutreierase întreaga Europă. Venise chiar şi Regina Elisabeta I. Cortina s-a ridicat, iar piesa a început. Pe scenă, un anume William Shakspere, sau Shakespeare, din compania Lordului Chamberlain, îl interpreta pe Hamlet. Bărbatul de pe scenă se numea chiar William Shakespeare, dar nu era vorba de cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor, William Shakespeare fiind doar un nume de împrumut. În orice caz, un lucru era aproape sigur: adevăratul Shakespeare se afla acolo, în tribune, asistînd la reprezentaţie. Însă cum arăta cel care a devenit nemuritor în literatură? A vorbi despre Shakespeare e ca şi cum ai comenta Biblia. Există opere cunoscute şi necunoscute (,,Cardenio”, de exemplu, care relatează o aventură a lui Don Quijote), opere postume, apocrife (,,Eduard al III-lea”, sau ,,Sir Thomas More”), unde implicarea lui e superficială, la fel şi urmele administrative ale vieţii sale şi moravurile lui sexuale. Dar faimosul portret al bărbatului cu început de chelie şi cercel, aflat la National Galery, s-a dovedit a fi un fals! Galbenul din tablou avea urme de crom, culoare necunoscută, încă, în epocă. Chipul geniului poate că nu era cel pe care îl credem. Din acel moment, întreaga lui operă a fost examinată cu atenţie, în încercarea de a găsi indicii ce ar putea permite dezvăluirea celui ce se ascunde, cu adevărat, în spatele autorului mitic.

Un actor banal

A existat, cu adevărat, un William Shakespeare, născut la 23 aprilie 1564 şi decedat la data de 23 aprilie 1616. Multe indicii administrative atestă existenţa acestui bărbat. Jalonată de documente oficiale, viaţa lui a fost cea a unui om din popor, cu o existenţă relativ obişnuită. Totuşi, se impune o primă remarcă: a murit cu ocazia zilei sale de naştere, de Sfîntul Gheorghe, patronul Angliei. Coincidenţă sau manipulare a calendarului, din partea celui care e prezentat drept autorul britanic cel mai vestit din toate timpurile?! Poate că Shakespeare s-a născut la Stratford, în centrul Angliei, tatăl lui fiind un negustor de piei, ajuns primar, dar nu există nici o dovadă că a făcut studii primare şi secundare.

În ziua de 27 noiembrie 1582, s-a căsătorit cu Anne Hathaway, cu care a avut mai mulţi copii: Susanna (1583), Hamnet şi Judith (1585). Moartea fiului său Hamnet (un document atestă înmormîntarea lui în 1596) ar fi fost sursa de inspiraţie, conform legendei, a piesei ,,Hamlet”, în anul 1601. Lucru cel puţin tulburător, dacă William Shakespeare, despre care e vorba, nu era dramaturg.

I s-a pierdut urma din 1582 pînă în 1592, cînd a fost înregistrat ca actor şi dramaturg la Londra. Putem, aşadar, să presupunem că s-a integrat în trupa Lordului Chamberlain, ministrul Divertismentelor Reginei Elisabeta (1559-1603). La moartea suveranei, succesorul ei, Iacob I, a adoptat trupa, care a avut reşedinţă permanentă la Teatrul Globe. Prin urmare, este foarte probabil să fi existat, în epocă, doi Shakespeare, actorul oficial şi dramaturgul, care folosea numele primului. Shakespeare ar însemna două persoane într-una, fiind foarte probabil ca oamenii de cultură să se fi cunoscut, iar între ei să fi fost posibilă o înţelegere.

În 1604, Shakespeare „oficial”, adică actorul, i-a închiriat o locuinţă unui bijutier hughenot, la Londra, diferite documente provenite de la registrele comerciale dovedind că a strîns bani ca să-şi cumpere o proprietate la Londra, şi alta la Stratford. În mod ciudat, acest Shakespeare, dacă era dramaturgul, a pus capăt carierei în 1611, cu aproape 5 ani înaintea decesului, în 1616, la vîrsta de 51 de ani. Iar în testamentul lui – scris într-un stil neobişnuit pentru un om de litere – nu se menţionează nimic referitor la operele lui literare, ceea ce este destul de ciudat pentru un scriitor. Acesta făcea parte dintre marii autori ai timpului său, fără a egala, totuşi, oameni precum Edmund Spenser, sau Philip Sidney. Însă, cel mai tulburător lucru în testamentul lui William Shakespeare este, în mod indubitabil, semnătura lui: un simplu punct, ca şi cum nu ar fi ştiut să scrie!

(va urma)

LAURENT PFAADT

COMENTARII DE LA CITITORI