Mărturii ale unui fost deţinut politic

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Motto: „Sînt prieten cu adevărul, dar mai prieten mi-e Stalin“ – Lion Feuchtwanger (Ce mizerabil!)

 

Timp de 4 ani am fost închis la Periprava, unde, vara, eram invadaţi de miliarde de ţînţari, iar în anotimpul rece era mai frig decît în Siberia. Beam apă sălcie, cu miros de şobolani morţi, şi eram bătuţi şi înjuraţi nu numai de gardieni, ci şi de soldaţii care ne supravegheau, pe cîmp, în timp ce săpam şi pliveam hectare întregi de ceapă.

Pe cînd Năstase ,,Şapte case” era mare ,,farseur”, Ticu Dumitrescu, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, i-a cerut să ne indexeze, şi nouă, indemnizaţia de 50 de lei, pentru fiecare an petrecut la Jilava, Aiud, Gherla ş.a.m.d., în contextul în care tocmai le dăduseră 2.400 de lei „revoluţionarilor“, care au stat o singură noapte la Jilava. Năstase i-a spus că o să rezolve această situaţie, şi s-a ţinut de cuvînt: ne-a tăiat ,,tanakan”-ul, un medicament recomandat pentru întreţinerea sănătăţii mintale, şi ne-a lăsat ,,bilobil”-ul (folosit în acelaşi scop), pînă în 2012, cînd la conducerea Ministerului Sănătăţii a fost numit Vasile Cepoi, care a făcut ,,curăţenie generală”. Apoi, Eugen Nicolăescu ne-a tăiat şi tratamentul dentar, invocînd lipsa fondurilor. Aşa o fi fost, numai că numărul parlamentarilor români a crescut la 588, în timp ce americanii, la o populaţie de 300 de milioane de locuitori, au doar 535 de parlamentari. Foştii deţinuţi politici – mai bine de 2.000 -, au muncit, ani de zile, pentru dezvoltarea economiei naţionale, şi nu au primit mai nimic.

În ultimul timp, în România au fost mediatizate mai multe condamnări la vîrf şi, pe surse, am auzit că ,,băieţii” sînt nemulţumiţi că puşcăriile nu sînt dotate cu WC-uri englezeşti, mult mai practice decît ale noastre, care le solicită un efort suplimentar. Într-adevăr, acesta poate fi un motiv serios de supărare, avînd în vedere că noi suportam un miros înfiorător, care, în timpul verii, ne sufoca de-a dreptul.

Aurel Sergiu Marinescu, unul dintre foştii mei colegi de temniţă, care s-a remarcat ca istoric al Gulagului autohton, este şi autorul lucrării ,,Năstase şapte case. Năstase Scatiu“. Am fost interesat să o citesc, în special pentru că aveam cunoştinţă de relaţia de rudenie dintre autor şi fostul premier – soţia lui Marinescu este soră cu mama lui Adrian Năstase. Într-o zi, am mers la una dintre bibliotecile publice, pentru a afla dacă doritorii au acces la această carte, şi mi s-a spus că este inclusă într-un fond care nu permite împrumutul – pînă la urmă, de ce să ştie românii ce povesteşte Aurel Sergiu Marinescu?! Există, cu siguranţă, şi alte cărţi, poate mult mai importante, care, din diverse motive, au parte de acelaşi destin nefast.

Ion Baurceanu

P.S.: În vremea comunismului, am stat 4 ani la Periprava şi 5 ani la minele de plumb Cârnic, însă am beneficiat şi de anumite avantaje, pe care, în societatea actuală, nu le regăsesc – printre altele, mi-a fost repartizat un apartament. Dar, aproape 70 de ani de comunism e prea mult!

 

Duel epigramatic (7)

(Efim Tarlapan, provocat

de satiricul basarabean Ion Diviza)

45. E. T.

Din multele regimuri, două mi-s

Prilej de-aţi spune-un adevăr etern:

Capitalismu-i iad în paradis,

Iar comunismul, raiul în infern!

 

46. I. D.

De comuniştii vechi scăpînd un pic,

Aceştia, noi, ne-aruncă iar în hău:

Ei vor s-aducă raiul bolşevic

În iadul democrat din Chişinău.

 

47. E. T.

Di, di, di şi tropa, tropa,

Cal Moldav spre Europa,

Pe cărarea cea mai scurtă,

Cu… Transnistria în burtă!

 

48. I. D.

Şi Uniunea cea vamală

I-ntinde Calului o nadă,

Să-i vină-n stepa glacială

Cu… Găgăuzia sub coadă.

(va urma)

COMENTARII DE LA CITITORI