Masacrarea cîinilor îi îmbolvăveşte pe români de nervi

in Alte știri

Stimate domnule preşedinte,

Citind articolul „Capitala României e invadată de şobolani“, apărut, sub semnătura dvs., în revista „România Mare“, nr. din 1 august, am simţit nevoia organică să vă scriu aceste rînduri, pentru a-mi potoli mînia şi neputinţa în faţa cruzimii, mişeliei, ipocriziei fără margini, precum şi a suficienţei revoltătoare a celor aleşi să să se ocupe de gospodărirea Capitalei. Ceea ce s-a întîmplat cu cîinii comunitari în ultimele luni plasează România la periferia lumii civilizate, iar „bucureştenii“ domnului primar general, simţind gustul sîngelul nevinovat, s-au transformat în călăi care îşi satisfac cele mai negre porniri, prin colaborarea cu hingherii şi uciderea, prin metode bestiale, a bietelor animale (singurul cîine comunitar care mai rămăsese pe lîngă blocul în care locuiesc a fost sfîşiat, la propriu, cu o sîrmă groasă de oţel, cu care oameni fără suflet i-au despicat abdomenul).

Degeaba există legi care apără animalele, degeaba intervin oamenii civilizaţi de peste hotare, degeaba li se recomandă semenilor noştri pagini celebre din literatura universală, care dovedesc utilitatea şi minunatele calităţi sufleteşti ale acestor fiinţe nobile. Edilul general ştie una şi bună: îşi apără bucureştenii „din dragoste“, dezinteresat, asumîndu-şi rolul de războinic în lupta cu fiarele dezlănţuite. Aşa să fie? Oare cîţi bani s-or fi adunat de pe pieile de cîine şi organele vîndute laboratoarelor? Păcat că acest om are cea mai frumoasă şi umană profesie din lume, aceea de medic, adică de a salva vieţi, fie ele şi ale unor animale. El, însă, a murdărit, cu atitudinea şi acţiunile lui mişeleşti, numele de doctor. Va veni şi ziua în care va plăti amarnic clipele fericite pe care le trăieşte acum, cunoscut fiind faptul că ucigaşii de cîini au parte de un sfîrşit tragic şi violent.

Ştiu că el nu crede în nimic, nu are Dumnezeu, şi nici vreun crez. Probabil că Legea nu-l va pedepsi niciodată în ţara aceasta, dar Dumnezeu nu te ia de pe această lume decît după ce ai ispăşit fiecare păcat. Aceasta este speranţa mea, a unui om care are încredere că Dumnezeu nu Şi-a întors faţa de la noi şi nu ne-a părăsit. Trist şi îngrijorător este faptul că noua generaţie este educată în acelaşi spirit al cruzimii, al lipsei de omenie faţă de animale, pentru că şcoala şi familia promovează aceste atitudini, izvorîte din incultura şi absenţa oricărei preocupări intelectuale (în urmă cu cîteva zile, întîlnindu-l pe stradă pe primarul general, două „doamne“ l-au felicitat pentru acţiunile lui nocturne cu hingherii şi spuneau că ,,mai bine sînt şobolani pe stradă, decît javre de cîini”).

Aceştia sînt oamenii, domnule preşedinte. Motivul pentru care m-am hotărît să vă scriu este acela că doresc, dacă îmi permiteţi, să vă dau un sfat: nu vă mai faceţi griji şi probleme pentru acest popor, pentru că nu merită; din păcate, concetăţenii noştri îl admiră pe doctorul Oprescu, considerîndu-l pe gustul lor, şi nu pe dvs., care faceţi cinste acestei ţări, prin cultură, onestitate, verticalitate şi patriotism. Îmi vin în minte vorbele unui alt mare conducător român, care, la mascarada de proces în care a fost condamnat la moarte, a rostit nişte cuvinte profetice: „Popor ingrat!“. Desigur, mă refer la Mareşalul Antonescu. Cîtă dreptate a avut!

Domnule preşedinte, vă trimit alăturat un articol din ziarul ,,Adevărul”, din anul 2002, al cărui conţinut vine să întărească (dacă mai era nevoie) profilul moral al doctorului Oprescu, care s-a înconjurat, sistematic şi prin fals, de oameni aleşi după chipul şi asemănarea sa. Protagonistul articolului ocupă şi azi, după 12 ani, postul de medic, în cel mai mare spital al ţării, şi aceasta, doar pentru că tatăl său a fost înregimentat în structurile de represiune ale fostului regim, iar acum, doctorul Oprescu ştie să-şi răsplătească „superiorii“. Cu speranţa unor zile mai bune,

Prof. DANIELA PAULESCU

COMENTARII DE LA CITITORI