Mascarada de la mormîntul lui Mihai Eminescu de la Bellu, din Bucureşti

in Tabletă de scriitor

Am crezut că anul acesta, la împlinirea a 130 de ani de la plecarea la cele veşnice a lui Mihai Eminescu, cei care vor veni la mormîntul său de la Cimitirul Bellu, din Bucureşti, or să aibă un comportament uman, civilizat, faţă de memoria celui care s-a jertfit prin scrierile sale pentru această ţară şi pentru poporul ei. Din păcate, lucrurile nu au decurs aşa cum ne-am fi dorit, dimpotrivă, ca şi-n anii trecuţi, fel şi fel de babe şi moşi, beţivi, cerşetori, gherţoi de bloc, într-un cor al dispreţului faţă de memoria poetului, au venit de la Gherla, Alba Iulia, Socola, Ghimpaţi, dar cei mai mulţi din Bucureşti, fluturînd portretul poetului şi steagul ţării, înghesuindu-se, care mai de care, în faţa unui microfon de la o staţie improvizată ad-hoc, cu discursuri jalnice, în numele poetului, plîngîndu-şi propriile frustrări… Şi era un cor al sarabandelor de toată jena, care ar fi putut fi trecute cu vederea, dacă respectivii nu s-ar fi tot înfruptat, de parcă n-ar fi mîncat de cînd lumea, de pe o masă jerpelită, plină cu resturi de mîncare şi pahare cu alcool răsturnate, ciocnind de zor și proferînd injurii celor care nu se antrenau cu ei la beţie. Unii abia se mai puteau ţine pe picioare, şi cearta ar fi escaladat într-un scandal în toată regula, între acel grup de beţivani, mulţi dintre ei abonaţi la ceremoniile dedicate lui Eminescu în acest cimitir, şi grupul format din oameni paşnici, care veniseră cu candele aprinse şi buchete de flori, pregătiţi să-i aducă, în mod civilizat, omagiul lor poetului nepereche. A fost nevoie ca aceștia din urmă să apeleze la paza cimitirului, pentru a se evita conflictul. Chiar şi aşa, liniştea nu a putut fi restabilită, căci acei indivizi nu veniseră pentru Eminescu, ci pentru a mînca şi a bea, pentru a se da în spectacol la căpătîiul poetului, aberînd cu fiecare vorbă rostită la adresa lui Eminescu. Un astfel de comportament  nu trebuie tolerat… Unii nici nu ştiau de ce se află acolo, confundînd acea manifestare dedicată poetului cu un miting electoral, legat de recenta arestare a unui om politic care, ani de-a rîndul, a ținut țara la cheremul lui. Cu astfel de oameni am ajuns să ne sărbătorim poeţii… În această adunătură jalnică, am zărit şi cîteva figuri cunoscute, de care ne-am dezis, considerînd că nu ne fac cinste nici nouă şi nici celor cu care aceștia se intersectează la diverse acţiuni culturale, unde lumea pişcotarilor e de nelipsit… Eminescu trebuia comemorat cu candele aprinse, cu vorbe și gînduri frumoase, nu cu bătaia de joc și spectacolul acela grotesc, provocat de cei cu mințile îmbinate de alcool, printre ei strecurîndu-se şi nişte chivuţe, care nu ştim dacă veniseră la cerşit sau la ciordit, în mod sigur, nu se aflau acolo din simţ patriotic și dragoste de Eminescu… Comemorarea celor 130 de ani de la moartea poetului național a fost întinată, anul acesta, prin cele întîmplate în ziua de sîmbătă, 15 iunie, la Cimitirul Bellu. Memoria lui a fost, efectiv, batjocorită de nişte impostori, care abia silabiseau vorbele citite de pe terfeloagele lor mototolite…. Să sperăm că, la anul, cînd se vor împlini 170 de ani de la naşterea poetului nostru nepereche, asemenea personaje grotești să nu-i mai tulbure liniștea și odihna iubitului nostru poet, Mihai Eminescu, după o viață plină de zbucium și de amărăciune.

Am scris aceste rînduri cerînd iertare lui bădia Mihai pentru circul produs, cum am zis, de nişte babe şi moşi, beţivi din scara blocului, care în numele lui, au venit să mănînce şi să bea ca la pomana porcului. Din păcate, nici unul din această ceată de neisprăviţi, care pretind că ştiu totul despre Eminescu, fără să ştie mai nimic, nu a venit cu vreun nepot de mînă, pentru a-i arăta acestuia unde îşi are locul de odihnă veşnică cel mai iubit şi popular poet al românilor: Mihai Eminescu, făuritorul limbii române literare… Dar unde nu e cap, e vai de picioare, cu de-alde ăştia nu ştim unde vom ajunge… Deie Dumnezeu să nu mai avem vreodată de-a face cu ei, nu doar la mormîntul lui Mihai Eminescu, ci oriunde în alt loc de cultură, nu de alta, dar ne fac de rîs prin comportamentul lor primitiv! Eminescu este poetul luminii din sufletul românului, și se cuvine să ne închinăm memoriei lui ca la o icoană zugrăvită în culorile Tricolorului nostru sfînt. Nu este o obligaţie, ci o dorinţă personală!

ION MACHIDON,

preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Păreri și opinii