Masoneria

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

 

 

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie:

Scapă cît mai iute de masonerie!

 

Numai neamuri proaste, şmecheri, impostori

Toţi sînt Mari Maeştri (în a trage sfori).

 

Poartă şorţ, galoane şi-alte tinichele

Plini de semne sacre şi de lanţuri grele.

 

Ei se trag, cu toţii, din Hiram Abif

Ziditori de temple, scrişi în catastif.

 

Sînt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova

Şi cu manelistul Jean de la Craiova.

 

Şi cu Fulgerică, zis şi Bragadel

Care face-n spume bere caramel.

 

Ce solemnitate! Şi ce jurăminte!

Toţi sînt Fraţi de Ordin şi de lucruri sfinte!

 

Plini de importanţă, nimeni nu-i ca ei

Au ceva din puiul rumen, cu mujdei.

 

E o stare bună, de suficienţă

Ei au luat caimacul, merg doar la esenţă.

 

Peste tot au oameni, siguri, la butoane

Ei adoră, zilnic, altfel de icoane.

 

Dumnezeu le este „Mare Arhitect“

Temple – nu Biserici, ce vreţi mai direct?

 

Cui jură credinţă, lăcrimînd pios?

Forţelor oculte, nu şi lui Christos.

 

Toţi vor să parvină, brusc, pe scurtătură

Ei vor să răstoarne legile-n natură.

 

Funcţii şi onoruri aprig sînt vînate

Prostul avansează doar pentru că-i Frate.

 

Eu cunosc prea bine lumea de ocară

A masoneriei de la noi din ţară.

 

N-are idealuri, ci doar interese

Intrigă şi bîrfă, lupte tot mai dese.

 

Primitivi sînt unii, n-au nici o valoare

Nu ştiu nici să scrie, hoţi de drumul mare

 

Interlopi cu ştate vechi în puşcărie

Şi-au găsit refugiul în masonerie.

 

Ocoliţi de Lege, fiindcă ei sînt fraţi

Chiar cu cei mai vajnici dintre magistraţi.

 

Iar de la o vreme, după cum se ştie

Şi muieri fac parte din masonerie.

 

Doamne, ce ridicol! Şi ce degradare!

Le priveşte lumea ca pe vrăjitoare.

 

Sînt femei cu barbă şi cu voce groasă

Nu au altă treabă? N-au copii acasă?

 

Au schimbat şi şorţul de bucătărie

C-un şorţ geometric, de masonerie.

 

Ele joacă rolul unor amazoane

N-au feminitate – doar nişte şabloane.

 

Lume subterană e masoneria

Şubredă ca fumul şi butaforia.

 

N-au zidit o casă toţi aceşti „zidari“

Ei, de trei milenii, sînt doar panglicari.

 

Ritualuri false, ce s-au perimat

Ca o operetă într-un bîlci uitat.

 

Noi s-avem în viaţă doar un etalon:

Împăratul Lumii nu a fost mason.

 

Templul Lui slujiţi-l, nu un zid surpat

Mai e timp să puneţi capăt la păcat…

Corneliu Vadim Tudor

13 septembrie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI