Măsura vieţii…

in Cioburi de gînduri

De multe ori m-am întrebat, aşa cum se întreabă orice muritor: Care este măsura vieţii? Sînt clipele? Sînt anii? Sînt erele cu toată bogăţia lor de evenimente? Sînt emoţiile noastre pline de adevăr, de minciună sau de visări? Care este măsura vieţii? Unde este dreptate şi unde nu este? Mă întreb şi eu, pentru că pînă şi morala are un caracter istoric… Şi atunci, ce rămîne din ceea ce noi numim drept şi bun, adevărat şi neadevărat, frumos şi urît, drept şi… strîmb, într-o lume aflată la cheremul propriei noastre evoluţii şi subiectivităţi. Să mă ruşinez oare cînd spun un adevăr? Să accept, de dragul unui fals estetic, că este bine ceea ce nu este bine? Că drept este ceea ce nu este drept, numai pentru a nu-mi pierde un anumit confort istoric? O, nu! Măsura lumii nu e multul! Măsura lumii este lumina întru care ne-am născut, am crescut şi întru care am lucrat şi vom închide ochii noştri plini de uimire! Iată de ce nu trebuie să ne temem de adevăr! Sîntem în perioada postului mare, sîntem în acel moment cînd trebuie să fim deschişi ca o floare către soarele său! Nimeni nu trebuie să se teamă de nimeni, nimeni nu trebuie să profite de semenii săi! Toţi trebuie să vină la Cina vieţii cu propria lor trăire! Aşadar, măsura vieţii este trăirea! Dincolo de ea, este noaptea cea fără de sfîrşit. Măsura lumii este adevărul! Măsura lumii este trăirea! Iată crezul muncii şi luptei noastre! Fără acest reper de conştiinţă, indiferent de vîrstă, nu sîntem nimic, decît colbul vremii ce se aşterne peste tot şi peste toate, fără lumina şi fără speranţa veşniciei după care alergăm aşa cum copiii aleargă, în pruncia lor, după fluturi. Domnul să vă binecuvînteze pe toţi cu Harul şi dragostea Sa.

ILARION BOCA

COMENTARII DE LA CITITORI