Materiale reproduse din ziarul „tricolorul“

in Alte știri

Lirica poetului Corneliu Vadim Tudor

şi politica lui Traian Băsescu

 

Această alăturare pare un paradox şi, totuşi, dacă le aşezăm faţă în faţă, între politica lui Traian Băsescu şi recenta poezie a Tribunului, intitulată ,,Scrisoarea unui copil către mama plecată la muncă“ (ziarul ,,Tricolorul“, nr. din 5 august a.c.) există o legătură. Acest poem liric, un veritabil imn al durerii, este născut dintr-un profund sentiment patern (pe care, dacă l-ar avea, Traian Băsescu precis ar vărsa măcar o lacrimă), al omului ce nu poate rămîne indiferent faţă de durerea unui copil ce simte acut lipsa fiinţei scumpe, care i-a dat viaţă: ,,Mamă, de ce nu vii mai repede acasă?/ Mi-e dor de tine, mi-e atîta dor/ Te-ai dus în ţări străine, dar ce-mi pasă?/ Cine-mi mai spune mie «somn uşor»?“. Mă întreb: ştie Traian Băsescu ce înseamnă DOR? Înţelege el cît de răvăşitor e dorul de mamă? Îi pasă vreun pic de aceşti copii care tînjesc după părinţii lor, nevoiţi să plece pe meleaguri străine pentru a le face, şi lor, o viaţă mai bună? Dacă preşedintele Băsescu era în stare să simtă singurătatea acestor copii, ar fi creat locuri de muncă, pentru ca părinţii să rămînă alături de ei şi să le fie mereu aproape. Spre deosebire de el, poetul, om al Cetăţii, înţelege zbuciumul din sufletul micuţilor şi îi dă glas, în versuri răscolitoare: ,,Eu ştiu că n-avem nici un ban, mămico,/ Mergeam la şcoală ca un zdrenţăros/ Pofteam o ciocolată, sau un Cico,/ În timp ce alţii le vărsau pe jos.// (…) Cînd nu mă vede doamna-nvăţătoare/ Eu scot fotografia şi-o sărut/ Colegii-mi spun «orfan», şi cît mă doare!/ Atîta răutate nu am mai văzut“. Ba da, copile, o vedem cu toţii în ochii celui ce se crede şeful statului. Acest personaj, incapabil să simtă sufletul românilor, a sădit discordie şi ură în societate, a dezbinat neamul şi i-a compromis viitorul. Ascultă, Băsescule, glasul acestor copii trişti! Eşti şi tu tată şi, mai nou, bunic. Nu te tulbură rugăciunea fiilor de români, strigătul lor de ajutor, chemarea adresată mamei? ,,Hai, vino iar, regina vieţii mele,/ Eu n-am să te mai supăr, îţi promit./ În ochii tăi ghirlande sînt, de stele/ Dacă te am pe tine-s fericit“. Poetul de suflet – de suflet şi dor românesc – percepe tumultul dinlăuntrul acestor copii care se sting, încet, de dorul mamei: ,,Întoarce-te, iubita mea mămică!/ Pe perna mea sînt lacrimi tot mai vii/ Te-ndepărtezi prea mult şi îmi e frică…/ Presimt că fără tine voi muri…“. Da, domnule Traian Băsescu, ai fost 10 ani la conducerea acestei ţări, şi asta a fost politica pe care ai promovat-o. Măcar acum, fă ceea ce se cuvine pentru a îndrepta lucrurile. Dar, cred că nu (mai) poţi… Cu îndurerare,

ANTON VOICU

COMENTARII DE LA CITITORI