Maturizarea (1)

in Polemici, controverse

România, ca stat, s-a născut acum mai puțin de 200 de ani, iar în actuala formulă avem 100 de ani și ,,un pic”. Sîntem o națiune oarecum tînără în ale statalității, chiar dacă nația asta este aici de mai bine de 2.000 de ani, iar din punct de vedere democratic sîntem de-a dreptul copii, adolescența fiind încă departe. Sîntem un popor imatur, și asta se observă la orice analiză serioasă asupra a ceea ce reprezintă evoluția noastră din ultimii zeci de ani.

Nu avem puterea și curajul de a ne asuma trecutul. Cei care au creionat trecutul recent în cărțile de istorie au decis cu de la sine putere să ascundă anumite fapte pe care românii le-au făcut, fie ei ca nație, fie conducătorii lor. Comuniștii i-au ascuns în negura istoriei pe Regele Mihai și pe Mareșalul Antonescu. Cei care au copilărit și au făcut școală pînă în 1989, știu că nu prea există imagini sau prea multe paragrafe despre regalitatea din România, cel puțin nu după 8 mai 1921. Nu aveam nici prea multe surse de informare, copii fiind, așa că Mareșalul Antonescu, de exemplu, există și nu prea în cultura noastră generală. Pentru cei care încă își amintesc, din istoria României de după 1918 aveam cunoștiințe legate de înființarea Partidului Comunist Român, de Vasile Roaită, muncitorul feroviar român care a murit împușcat la 16 februarie 1933, de asasinarea lui Armand Călinescu și a lui Nicolae Iorga de către legionari cu salt direct la 23 august 1944. Comuniștii nu aveau curajul să ne spună despre legionari, despre Codreanu, despre Antonescu și despre dictatura regală a lui Carol al II-lea. În schimb, știa tot românul de Petru Groza și de faptul că regele a plecat din țară cu un tren plin cu aur și tablouri.

După Revoluție, cortina s-a ridicat, și, odată cu ea, am început să avem acces și la alte surse de informare, așa că am reușit să ne facem o imagine a ceea ce a însemnat comunismul. Valorile tinerei democrații au început să prindă contur, așa că am aflat și că pe 17 septembrie 1939 Polonia a fost invadată de URSS, pentru că noi știam doar că pe 1 septembrie au atacat nemții. Multe am aflat, mult ne-am bucurat noi, cei care ne doream o imagine completă și cît mai reală a istoriei României. Regimul care a urmat, și pe care îl cunoaștem, a început, de ceva timp, să ne deformeze iar cunoștiințele, și nu doar cu informațiile istoriei recente, așa cum vedem că se întîmplă, ci și cu vremurile mai îndepărtate. Iată că Revoluția, sau lovitura de stat din 1989, a descoperit o parte întunecată a istoriei noastre, dar se pare că începe să acopere o altă parte care îi favorizează pe cei care și-au propus să ne guverneze în următorii zeci, poate sute de ani. Iată că nu prea mai avem voie să vorbim de legionari, așa cum se întîmpla și în comunism, nu mai putem discuta liber despre acel regim, lucru pe care îl consider total greșit, așa cum nu mai putem vorbi de Ceaușescu, Antonescu, Zelea Codreanu sau alții.

De ce se întîmplă acest lucru – ne întrebăm? Pentru că națiunea română nu este capabilă să își asume trecutul și mereu consideră că e mai bine să îl ascundă și să îl îngroape, în speranța că nu se va repeta. Sau care să fie logica? Mai nou, am aflat că nu este foarte clar cine ne sînt strămoșii –  dacii și romanii, care erau baza culturii generale în perioada comunistă, fiind o variantă nu foarte convingătoare pentru românii de acum. Nu mai avem, așadar, nici măcar un izvor clar al nașterii noastre, așa că politicienii au început să testeze scoaterea istoriei din programa școlară, în ideea că oricum nu mai contează cine sîntem și ce căutăm pe aici, din moment ce mai mult de 5 milioane de români au plecat la muncă în afară. 

(va urma)

Păreri și opinii