Medicamente (4)

in Alte știri

În 1979, pentru a nu-i afecta reputaţia, am căutat să-l întîlnesc pe fostul meu şef, căruia îi procurasem acel medicament, la cuptorul de pîine din Cartierul Titan – unde locuiam amîndoi -, nicidecum în cadrul fabricii. El mai avea cunoscuţi la Radio Progres, printre care şi un evreu influent, fost camarad de-al lui la Academia Militară. Acesta, deşi nu ocupa decît funcţia de maistru, inspira teamă în jur, întrucît avea influenţă în organizaţia de partid. Mă aflam într-o situaţie disperată, de aceea îi înţeleg perfect pe şomerii de astăzi. Pe atunci, nu se distribuiau bani la oficiul poştal, ca acum, ca să votezi, mereu, comunismul deghizat. Ajuns, din nou, la Radio Progres, am trăit una dintre cele mai mari bucurii ale vieţii mele. Am fost repartizat în aceeaşi cameră cu un neamţ şi executam lucrări de lăcătuşerie fină. Nu era nici foarte greu, nici foarte neplăcut, întrucît cei aflaţi la conducerea secţiei ştiau că sînt protejatul maistrului. După exact 6 luni, am fost trimis la o fabrică de aparate electronice, pentru a lucra la proiectare, avînd salariul unui lăcătuş, ca nu cumva să uit mînia proletară. De unde era să ştiu ce se întîmplase, de fapt?! Om cu frica lui Dumnezeu şi cu suflet bun, am crezut că fusese iniţiativa lor. Marele Beethoven spunea că singurul semn al superiorităţii pe care-l recunoaşte este bunătatea. Vă sfătuiesc, şi pe dvs., cititorii acestui articol, să trăiţi această bucurie a vieţii. Dar, nu din bunătate m-au trimis ei să-mi exersez meseria – aceea de proiectare -, după cum am fost tentat să cred, ci din dispoziţia Securităţii – am aflat asta în anii ‘80, de la colonelul Tudor, în urma unei anchete de rutină. Şi, de ce s-au gîndit la această manevră?! Presupun că, lucrînd într-un birou, aş fi fost mai bine pîndit. Ar fi fost un semn de naivitate din partea mea să cred că şi ei aveau sentimente şi că ar fi putut să-şi spună, la un moment dat: ,,A fost destul!“. Mai degrabă tind să cred că şefii lor ştiau că se apropie momentul Decembrie 1989. Aici, la fabrica de aparate electronice, am fost recunoscut ca şef grupă proiectare, cu drept de semnătură pentru control STAS, într-o fabrică unde activau 50 de ingineri.

Unul dintre membrii echipei mi-a spus că i s-a propus să devină informator al Securităţii. L-am sfătuit să nu accepte, însă mi-a răspuns că are şi ceva interese să-şi ajute familia. Nu mă feream de el, fiind convins că nu mă va vinde. Uneori, venea să mă întrebe ce să declare despre mine. Odată, i-am spus: „Cînd or veni ai noştri la Putere şi te-or găsi în dosarul meu, să-mi ceri ajutorul“. Cînd am refuzat să jur credinţă statului socialist, auzind că vreau să-mi dau foc în fabrică, securistul l-a trimis să-mi afle poziţia. Cum, în acei ani, în Vietnam era la modă autodafeul, i-am zis: „Spune-i securistului că, atunci cînd mă voi decide, nu în fabrică îmi voi da foc, ci în piaţa cea mare, după ce, în prealabil, voi anunţa toate Ambasadele străine“. Ca să fiu sincer, n-aş fi făcut asta niciodată. Dar, poate că această situaţie m-a ajutat, pentru a fi mutat de la lăcătuşerie, unde se lucra doar cu foi de tablă şi cu fier cornier. M-au trimis la un alt atelier, unde munca nu era deloc solicitantă. Aici, un bandit mi-a tăiat două zile din pontaj, de tras la pilă fier cornier, de 4 mm. Cui să mă fi plîns?! M-am dus la şeful de producţie şi i-am spus: „Domnule, preşedintele dumitale de sindicat mi-a tăiat două zile din pontaj“. Total indiferent, şeful de producţiei m-a tras la răspundere, întrebîndu-mă de unde ştiu eu că respectivul va fi preşedinte de sindicat, din moment ce mai era o lună pînă la alegeri. Dvs., dragi cititori, ce credeţi, şi individul ăsta era informator al Securităţii?! De ce bănuiam asta? Securistul i-a cerut informaţii despre şeful de producţie informatorului de care am amintit mai sus. I-a spus şi lui, aşa cum mi-a spus şi mie: „Uite, domnule inginer, securistul se interesează de dumneata“. În loc să ia aminte, ce credeţi că a făcut respectivul? I-a strigat securistului: „Ce, tovarăşe, l-ai pus pe Cristian să mă tragă de limbă?!“.

Sfîrşit

ION BAURCEANU

COMENTARII DE LA CITITORI